5) A posti creştineşte nu înseamnă numai a ne abţine de la anumite mâncăruri, ori a nu bea alcool, ori a ne feri de plăcerile hedonice, epicureice, lumeşti. Toate aceste eforturi şi virtuţi sunt importante şi folositoare trupului şi sufletului. Dar diavolul nu mănâncă şi nici nu bea deloc. Este ascetic, mai ascetic decât chiar şi cei mai desăvârşiţi sfinţi, nici nu doarme, nu-i este foame şi nici sete. Fiind un înger căzut însă, este de natură spirituală și de aceea îi este ușor să ne întreacă la post. Iar dacă se preface ca l-am învins la post este spre a stârni în noi mândria, cauza propriei sale căderi. Pentru a spori în nevoințele postului nostru trebuie să ne păstrăm starea de smerenie și ascultare de Dumnezeu. Iar acestea se dobândesc doar prin har și rugăciune.
La mintea noastră cel rău nu are acces, doar Dumnezeu cunoaște gândurile omului, (vezi 1Cor. C.2) cel rău însă ne poate amăgi, momi sau determina să gândim negativ sau rău dar nu poate cunoaște decât atât cât îi permitem noi să pătrundă în mintea noastră de aceia bătălia pt minte este atât de importantă pt că atunci când preia controlul minții noastre suntem pierduți cu totul. Rugăciunea „în duh și adevăr” este intrarea sau pătrunderea duhului nostru în prezența lui Dumnezeu în Locul Preasfânt prin puterea sângelui Domnului Isus Hristos și a Duhului Sfânt, aici nu mai are nimeni altul acces decât tu, adică duhul tău... De aceia postul este de o deosebită importantă, așa cum foarte bine explică fratele Marin Mihalache, dar exact așa cum spune și dânsul, în parametrii aceștia, având ca scop principal sfințirea, închinarea, dedicarea și rugăciunea în duh și adevăr.
Foarte bine exprimat și explicat acest subiect. Felicitări sfinte și toate binecuvântările Domnului.