Iubita mea. . .
Sanda Tulics

Limba româna este cea care mi-aduce bucuria, râsul, căldura sufletească, împotrivirea în fața rușinii aruncate asupra ei și-a mea, este grâul ce-mi satură sufletul în doine cernite, rugăciuni ce sting focul inimii sau le duce înlăcrimate până la tronul milei Dumnezeului veșnic.
Este pâinea care mă satură de-s flămând sau partea ce se dăruiește orfanului de țară, mamă, familie. Este mama mea oriunde-s în lume, care mă apără, cântă, vorbește cu cea mai frumoasă dragoste exprimată aici pe pământ, jelește când corbii o fură, se tânguie după cei răniți apărând-o de-a lungul veacurilor, dar și după cei ce-o pierd azi și-n viitor: INCONȘTIENT ȘI IESPONSABIL!
ESTE FERICIREA CE NU TREBUIE S-O EXPLIC ORIUNDE MĂ GĂSESC!