Cheia

O tânără este invitata unui prinț excentric. Este invitată la palatul acestuia. Mii de camere mici și mari, cu sere de flori, săli de cinema, săli de audiție, dormitoare spațioase, bibliotecă, sală de cinema, săli de sport, panoplii și colecții de artă și orice altceva și-ar imagina și dori inima. Nu lipsește nimic din tot ce ți-ai imagina. Acces nelimitat și necondiționat oriunde și oricând într-o libertate totală. Cheile de la toate încăperile, ordonat și frumos aranjate sunt la dispoziția tinerei. După ce prezentările sunt făcute, după ce totul este vizitat, tinerei i se menționează doar un singur aspect: pe perioada șederii nu va fi în posesia cheii de la ușa de la ieșire, iar această ușă va fi închisă pe dinafară iar cât timp ușa va fi închisă nu va ști decât prințul.

Dacă vei fi în situația acelei tinere, pe perioada nedeterminată cât vei sta în palat, te vei simți liber? Dar dacă vei fi mereu în posesia cheii de la ușa de ieșire? Cu certitudine, că indiferent de timpul cât vei sta acolo, să fii în posesia cheii de la ieșire îți va oferi un sentiment de libertate. Ești liber să pleci când dorești. Dacă nu ai acea cheie orice inițiativă, orice gând de a te bucura de ce este înăuntru este acoperit de gândul spre ușa la care nu ai acces. O libertate autentică îți dă posibilitatea să pleci.

Atunci când Dumnezeu a pus un pom în mijlocul grădinii, Dumnezeu a pus o cheie la dispoziția omului. Poți pleca oricând. Citim în cartea Facerea (Geneza): A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: «Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! » (Facerea 2: 16-17). Dumnezeu îi atrage atenția lui Adam că a rămâne în prezența Lui este viață, iar a pleca din prezența Lui este moarte. Cum am înțeles, gestul celor doi când au mâncat din pomul cu pricina nu s-a tradus printr-un act de pedeapsă ci mai degrabă printr-o consecință. Dumnezeu îi dă omului libertatea de a alege, de a sta în prezența Lui sau nu, iar acea cheie este un pom al cunoștinței binelui și răului. Desigur acel pom arată și spre dreptul de autoritate pe care Îl are Dumnezeu, dar acea autoritate nu este peste libertatea omului de a alege. Ceea ce nu a mai avut omul a fost cheia de reîntoarcere. De ce? Pentru că a intrat sub o altă autoritate care i-a luat libertatea și nu i-a oferit nici o cheie de reîntoarcere.

Nu putea Dumnezeu să treacă peste autoritatea Răului și să răpească omul pentru a-l aduce înapoi? Dumnezeu nu a făcut aceasta deoarece a respectat opțiunile celorlalți. Totuși a pregătit o cheie după cum este scris: " Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. " (Ioan 14: 6), cheia este Iisus Hristos, prin care este posibilă revenirea în Împărăția Lui Dumnezeu.

Grigore Hurdubae