. . Se făcu seară și larma de-afară se stinse dintro dată.
Buluc întrară pe ușă copiii cu obrajii roși și cuvintele aduse din jocul de-afară.
-Miroase bine, ce plăcut!
Mamă, mai stă mult prăjitura-n cuptor? întrebară în același timp, doi dintre copiii intrați.
-Doar un pic -le zise mama și toți își făceau semne de bucurie...
Matei se ridică de la masa de scris și -i arătă mamei un desen frumos. frumos... cu emoția calificativului așteptat din partea ei.
I-l aseză mai aproapae, că i se părea că nu-l vede bine, așteptă dar în locul bucuriei cuvintelor așteptate mama parcă dădu la o parte ceva... imaginar și-i răspunse sec;
-Du-te și pune apa pe masă!
Se dezlipi încet de locul așteptării fericirii cuvintelor mamei, se apropie de masă cu o cană mare de apă să ajungă tuturor copiilor.
_La masă! Strigă mama și dintro dată ieșiră toți de pe ude erau cu priviri lacome și pofticioase.
Mâncau repede, râdeau, vorbeau și mama se uita bucuroasă la ei...
Mai târziu când totul era în liniștea casei, Matei se îndreptă spre mamă cu aceeași foaie în mâna și așteptă cuvintele ei care l-ar fi trimis la culcare atât de fericit dar ea-i văzu mâna întinsă și-i spuse;
-Gata, la culcare!
Nu se mișcă din loc și gestul acesta îi schimbă fizionomia când calm, copilul o întrebă;
-De ce cresc mamă, pomii strâmbi! ?

Nota autorului;
Creșterea copiilor necesita multă înțelepciune, răbdare, împletite cu dragoste. Educația lor este produsulul unor caractere curate, puternice. În text mama nu acordă atenția cuvenită copilului talentat, nu își face timp să aprobe, să încurajeze talentul și muncă depusa, ceea ce face ca Matei să-și exprime suferința prin întrebarea pusă care tălmăcit înseamnă;
-De ce mamă nu mă ajuți ( nu ai timp să-mi analizezi lucrarea, să mă apreciezi, încurajezi? !)
-De ce prin neatenția -mi acordată lași să cresc un pom strâmb cu resentimente? ( aș adăuga; De ce mamă ești un pom strâmb! ?)

Sanda Tulics
30 ianuarie 2018 Wisconsin