POVESTI DE VIATA, , Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat dar nu il cunostea pe Dumnezeu. Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui şi familiei sale. Prietenul sau il intreba:
- Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept?
- Bineînţeles că nu, a răspuns cel bogat.
- Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi?
- Ar fi desigur o nedreptate.
- Şi atunci, dacă tu singur spui că aşa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta?
- Cum adica? se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeaşi dragoste. De ce spui aşa ceva?
- Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alţi doi, , copii” ai tai de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieţi: trupul dar si sufletul tău deopotriva. Iar tu nu eşti drept cu ei. Te ocupi doar de primul neglijându-l cu totul pe cel de al doilea, sufletul...
Ai haine frumoase şi esti bine hrănit tu şi ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu te întrebi? El nu poate purta decât haina credinţei de care tu nu te-ai îngrijit şi nu se poate hrăni decât cu sfanta învăţătură a Bibliei, cu dragoste, cu milă. Deci nu uita de sufletul tau fiindcă trupul şi sufletul sunt de nedespărţit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijeşte-i pe amândoi şi atunci vei fi cu adevărat fericit. Fereşte-te să fii asemenea păcătosilor care trăiesc doar cu trupul in timp ce sufletul le este mort.”