Mustrarea poporului
1 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 ‘Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.
3 Atunci, Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
6 Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om? »
7 V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul? » Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
9 De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva:
11 şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor!
12 Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.
13 Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
14 Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă?
15 Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.
17 Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?
18 Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului?
19 Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
20 De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob! » Căci, pe orice deal înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
21 Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică? !
22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.
23 Cum poţi să zici: «Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali? » Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!
24 Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei. »
26 Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor.
27 Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu! » Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa! » Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne! »
28 Unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda!
29 Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.
30 Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri ca un leu nimicitor.
31 O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă? » Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine? »
32 Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.
34 Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.
35 Şi, cu toate acestea, tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine! » Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: «N-am păcătuit! »
36 Pentru ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!
37 Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi şi nu vei izbuti cu ei.’”