Învăţând să IERTĂM...

Autor: John Coblentz | Album: fara album | Tematica: Iertarea
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 06/05/2018

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Matei 18:21-35

Pilda robului nemilostiv
Matei 18:21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
Matei 18:22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Matei 18:23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
Matei 18:24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni .
Matei 18:24 Greceşte: talanţi.
Matei 18:25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
Matei 18:26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’
Matei 18:27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
Matei 18:28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’
Matei 18:29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’
Matei 18:30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.
Matei 18:31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Matei 18:32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Matei 18:33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’
Matei 18:34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
Matei 18:35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

IERTAREA cere renunţare la SINE
Sunt mai mulţi factori care pot face procesul iertării dificil, dar nici unul nu este mai important decât ceea ce este în inima noastră. Când învăţătura biblică ne arată cum trebuie să iertăm, imediat firea veche reacţionează. Uneori e o reacţie deschisă, plină de supărare: 'Nici vorbă să pot ierta acea persoană!" Alteori, obiecţia este mai subtilă: 'Pur şi simplu nu-l pot ierta! ' (sună cam aşă; dacă ar fi o posibilitate, l-aş ierta, dar nu e nici una... ) Sau: 'Dacă ai şti prin ce am trecut! ' - parcă dacă te gândeşti la cât ai suferit nu mai trebuie să ierţi...
Unii oameni simplifică iertarea spunând că e doar o alegere de voinţă. 'Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să ierţi! ' E o prezentare simplistă. Se poate întâmpla ca cineva să vrea să ierte dar nu ştie cum anume. Aceasta e cu atât mai adevărat cu cât cineva a ajuns să se obişnuiască cu amărăciunea produsă de rana primită şi consideră suferinţa singurul refugiu posibil. Da, iertarea presupune o alegere din partea celui lezat. Nu poţi ierta dacă nu te hotărăşti să ierţi! Dar numai hotărârea de a ierta nu este suficientă; ea nu te va elibera de resentimente. Iertarea cere renunţare la eul nostru. Din nefericire, robul nemilostiv despre care vorbeşte Domnul Isus în Matei 18.1-35 se află în fiecare dintre noi. Este o situaţie pe care trebuie să o rezolvăm!