În învăţătura Domnului Isus găsim căci una din căile practice de a ne iubi vrăjmaşii este BINECUVÂNTAREA.
Binecuvântarea este starea prin care eu folosesc cuvinte ce exprimă dorinţe bune, pentru a aduce speranţă, voie bună, pentru a lumina în vremuri întunecoase, pentru a oferi ajutor.
'Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii' - cuvintele de binecuvântare sunt dătătoare de viaţă. Ele ajută persoana ce le aude sa primească curaj şi putere pentru a merge înainte. Din ceea ce ne învaţă Domnul Isus, trebuie să-i iertăm în primul rând pe cei ce în mod natural ne-ar face să ne mâniem. Pe ei suntem chemaţi ca să îi binecuvântam. Cuvintele lor au fost cuvinte ale morţii, blesteme; ca răspuns, noi trebuie să le dăm cuvinte ale vieţii!
Binecuvântarea trebuie să se potrivească cu momentul - cuvinte bune spuse într-un moment nepotrivit, pot avea efect negativ. Ea trebuie dăruită dintr-o inimă curată - cuvinte de binecuvântare, rostite dintr-o smerenie falsă, vor irita pe cei ce ne blesteamă. Uneori, cuvintele de binecuvântare pot fi rostite departe de cei ce ne blesteamă, alteori pot fi spuse în auzul lor, dar adresate altei persoane; iar în alte situaţii îi pot fi spuse direct.
Cuvintele de binecuvântare pot avea forma unei rugăciuni, prin care cerem harul lui Dumnezeu peste viaţa acelui om. Pot fi sub forma unui compliment, arătând una din calităţile pe care le are, sau un lucru pe care l-a făcut bine. Sau pot fi simple formule de politeţe, cum ar fi 'Îţi doresc o zi bună! ' sau 'Sper că totul îţi merge bine azi! '. Cuvintele de binecuvântare pot avea sensul de a-l susţine: 'Mă voi ruga azi pentru tine! '
Cum sunt spuse, aceste cuvinte vor aduce speranţă si vindecare.