Ce se cere pentru a fi umplut de Duh? Nu găsesc un mod mai bun de a afla răspunsul la întrebare decât privind la felul în care Hristos Şi-a pregătit ucenicii pentru ziua Pogorârii Duhului Sfânt. Ştiţi cum se procedează în ţările păgâne în care predică misionarii: convertiţii vin la misionari iar aceştia formează o clasă de catiheză pentru botez; sunt cazuri în care ei ţin pe aceşti proaspeţi convertiţi timp de un an sau poate mai mult pentru a-i învăţa şi testa şi pentru a-i pregăti pentru viaţa creştină. Iar Isus i-a ţinut pe ucenicii Săi timp de 3 ani în clasa de catiheză, ei trebuind să parcurgă o perioadă de învăţătură si pregătire. Pogorârea Duhului Sfânt peste ei nu era ceva magic sau arbitrar. Ei erau pregătiţi pentru aceasta. Ioan Botezătorul le spusese ce va urma. El nu predicase doar despre Mielul lui Dumnezeu care avea să-Şi verse sângele ci mărturisise şi despre faptul că Acel peste care a văzut Duhul coborând în chip de porumbel, va boteza cu Duhul Sfânt, această revelaţie fiindu-i dată din partea lui Dumnezeu după cum el însuşi afirma. Deci, în ce consta învăţătura acestor ucenici? Ce fel de pregătire era aceea pentru botezul cu Duhul Sfânt?
Pentru început să nu uităm că ei erau oameni care LĂSASERĂ TOTUL PENTRU A-L URMA PE HRISTOS!
Ştim că Domnul Isus s-a dus la unul din ei zicându-i: 'Lasă-ţi mreaja! ', iar la altuia: 'Lasă locul acela de la vamă şi vino şi urmează-Mă! '. Iar ei L-au urmat, putând afirma mai apoi prin gura lui Petru: 'DOAMNE, NOI AM LĂSAT TOTUL ŞI TE-AM URMAT' - casele lor, familiile lor, reputaţia lor. Oamenii îi batjocoreau şi râdeau de ei, îi numeau ucenicii lui Isus, iar când El era dispreţuit şi urât, la fel erau şi ei trataţi. Se IDENTIFICAU CU EL, se dăruiseră totalmente pentru a împlini poruncile Sale.
Iată primul pas pe calea către botezul cu Duhul Sfânt. Trebuie să lăsăm totul pentru a-L urma pe Hristos.
Eu nu vorbesc aici despre renunţarea la păcat; aceasta trebuie să o faci dacă te-ai convertit, dacă te-ai predat Domnului. Dar este ceva care are o însemnătate mult mai mare. Mulţi creştini cred că Îl primesc pe Isus ca pe Unul care poate să-i mântuiască si să-i ajute, dar în realitate Îl resping ca Domn-Stăpân. Ei cred că au dreptul să facă voia lor într-o mulţime de privinţe. Ei vorbesc foarte mult despre ceea ce le place, folosesc proprietăţile si averile lor după cum le place; ei sunt proprii lor stăpâni şi niciodată nu s-au gândit să se supună: 'Isuse, las pur şi simplu totul pentru a Te urma pe Tine! ' Şi totusi, aceasta este cerinţa lui Hristos. Isus are infinit mai multe bogăţii şi glorie binemeritată, iar Hristos este un dar ceresc, spiritual şi dumnezeiesc astfel încât, până nu renunţăm la totul, inima noastră nu poate fi plină de El. Astfel, Isus ne spune: 'LASAŢI TOTUL SI URMAŢI-MĂ! '.