Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu1 au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
„Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17:24-27)

Când a venit vremea de a plăti impozitul, Hristos și ucenicii Săi, nu au avut bani, pentru a achita suma necesară. Cum Dumnezeu a ieșit din această situație? El l-a trimis pe Petru, să pescuiască. Iisus i-a zis, că va găsi o monedă în gura primului pește, pe care îl va prinde, și această monedă va ajunge, pentru a achita darea.

Pot doar să-mi imaginez, ce putea să creadă Petru: „Bani pentru a achita darea în gura peștelui? Aceasta trebuie de văzut. Eu toată viața pescuiesc, și am găsit multe lucruri în pești – viermi, cârlige, alge, dar niciodată nu am văzut monede”. Dar când Petru a prins primul pește, a găsit o monedă strălucitoare în gura lui. Valoarea ei a fost suficientă pentru a achita darea, după cum a spus Iisus.

De ce Duhul Sfânt i-a inspirat pe autorii evangheliilor să scrie această relatare? Și de ce Iisus a decis să rezolve printr-o minune această problemă? De ce El nu a strâns donații, sau nu a trimis ucenicii să lucreze o zi, pentru ca să aducă banii necesari pentru achitarea impozitului?

Eu cred că Iisus a acționat aici, într-un mod supranatural, din cauza că dorea să arate copiilor Săi, că El dorește să facă pentru noi imposibilul. El poate să rezolve orice problemă financiară, orice criză dintr-o familie, poate să împlinească orice nevoie mare pe care o avem.

El dorește să știm, că El este același Dumnezeu, care i-a poruncit corbului, să-l hrănească pe Ilie... Care a făcut, ca făina din cada văduvei, să nu se termine în timpul secetei... Care a salvat o altă văduvă de la cei, cărora îi era datoare, prin faptul că i-a umplut cu untdelemn printr-un vas mic, mai multe vase mari... Care a hrănit mai mult de 5000 de oameni – iar mai târziu o mulțime de peste 4000 de oameni – cu doar câțiva peștișori și pâini. El știa, că în viața noastră vor fi așa vremuri, în care nu ne va ajuta nimic, în afară de o minune, și El dorește să ne asigure, că poate face imposibilul pentru noi în orice situație.

- Îți mulțumesc Dumnezeul meu, pentru că poți să-mi rezolvi orice situație grea din viață! Mă încred în mila Ta și în puterea Ta, de a face ceea ce nu poate face vreun om! În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav