Posibil una din cele mai dese întâlnite motive, de ce credincioșii se duc într-un loc, în liniște, unde vor fi doar ei și Dumnezeu (măcar uneori), este, că doresc să înțeleagă voia Sa, cu privire la vreun lucru.

Iisus a făcut așa în Luca 6:12-13, când trebuia să ia decizia, pe cine să facă apostoli, care tot timpul l-ar fi petrecut cu El. “În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli”.

Istoria creștinismului este plină de lucruri memorabile, despre bărbați și femei, care își puneau timp deoparte, când puteau să fie singuri, pentru a afla voia Aceluia, Care are cea mai mare semnificație în toate. Una din istoriile populare vorbește despre Hudson Taylor, un misionar-muncitor tânăr din China.

În anul 1865, întorcându-se acasă, pentru a se odihni și pentru a-și continua studiile la medicină, el a avut de făcut o alegere grea. El simțea, că Dumnezeu îl îndeamnă să înceapă o lucrare misionară nouă – să răspândească Evanghelia, la multe popoare nemântuite de pe teritoriul Chinei. Zeci de ani, aproape toți misionarii, au lucrat doar în orașele din coastă, dar aproape nimeni nu s-a dus în adâncul continentului. Taylor s-a temut să conducă o lucrare atât de mare, știind, că îngrijirea misionarilor, căutarea resurselor și împlinirea nevoilor lor materiale, va fi responsabilitatea sa.

Într-o duminică liniștită de vară pe 25 iunie, Hudson Taylor a decis, că nu poate mai mult să rabde așa o nehotărâre. Istovit de puteri și bolnav, a plecat să se odihnească cu prietenii în Brighton. Dar în loc să-și găsească împlinirea în compania prietenilor săi, el știa, că trebuie să se ducă într-un loc, unde va fi singur, pentru a avea liniște. El se plimba de-a lungul malului mării și măcar că din afară arăta liniștit, totuși starea sa interioară era tulburată. El trebuia să facă alegerea, el trebuie să afle voia Domnului. Când se plimba, i-a venit gândul.
“Deci, dacă ne supunem Domnului, atunci El este responsabil, ci nu noi! Tu Doamne, Tu poartă de grijă! Mă supun poruncii Tale, sunt slujitorul Tău, merg înainte, Îți las Ție rezultatele”. “Cât de odihnit m-am întors de la acea plimbare – a zis el, aducându-și aminte de eliberarea din ceasul acela. Tulburarea s-a potolit, am fost umplut de pace și bucurie. Mi se părea, că voi zbura spre vârful dealului, spre casa domnului Pirsa. Dar cât de bine am dormit în noaptea aceea! Scumpa mea soție s-a gândit, că în Brighton s-au împlinit dorințele mele, și așa a fost”

Așa deci, prin căutarea voii Sale, într-un loc unde a fost singur, și a avut parte de liniște, Dumnezeu i-a deschis ușa pentru misiune, în partea de mijloc a Chinei.

Deseori Dumnezeu ne descoperă voia Sa într-un loc public, dar uneori El ne arată anumite lucruri, când suntem singuri. Și pentru a le cunoaște, trebuie să avem disciplina de a rămâne singuri, într-un loc liniștit.

Posibil în acest timp, când veți fi singuri, Dumnezeu dorește să vă vorbească ceva foarte important, și pentru inima voastră?

- Doamne, ajută-mă să prețuiesc timpul, când voi fi doar eu și Tu, pentru a înțelege voia Ta pentru viața mea! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

“Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (Psalmii 105:4)