“În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca SĂ NE PUNEM ÎNCREDEREA NU ÎN NOI ÎNŞINE, CI ÎN DUMNEZEU, care înviază morţii.
El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10).

Atâta timp cât mă voi bizui pe abilitățile mele, pe înțelepciunea mea, pe banii mei, pe ideile și strategiile mele, până când mă gândesc, că de unul singur sunt în stare să-mi rezolv problemele, și să obțin rezultate în slujire, sau în alte domenii, atâta timp cât acționez de unul singur, sunt slab, și voi rămâne așa.

- Doamne, când sunt zdrobit, când nu mai am putere, când nu am pe ce să mă bizui, atunci mă bizui pe Tine din toată inima mea, și doar atunci devin puternic cu adevărat. Fie ca puterea Ta să se manifeste în slăbiciunea mea, fie să mă izbăvești de pericolele din viața mea!

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă