“dar s-o ceară cu credință, și să nu se îndoiască deloc... ” (Iacov 1:6)

Îndoiala cu privire la aceea, că Dumnezeu ne poate da înțelepciune, ca răspuns la rugăciunile noastre, făcute în timp ce trecem prin greutăți, ne împiedică s-o primim. Doar atunci, când ne încredem în Dumnezeu din toată inima, cu privire LA TOATE LUCRURILE, aceasta ne ajută cu bucurie să trecem peste toate necazurile de care avem parte. Căci mai sus Iacov a scris, că trebuie să privim toate încercările ca o mare bucurie (Iacov 1:2). Dar fără să ne încredem în Dumnezeu din toată inima, nu este posibil să facem aceasta! Inima omului, care cere cu îndoială înțelepciunea din partea Lui Dumnezeu, este asemănată cu valurile mării, care sunt împinse de vânt încoace și încolo, sau cu un capac, care este dus de valuri. De aceea, avem o mare nevoie “de un punct de susținere” în Dumnezeu!

Trebuie să ne încredem în Dumnezeu, cu privire la aceea, că a permis încercarea, o controlează, decide cât de grea va fi, și a ales-o special pentru fiecare dintre noi în parte, și are de gând să ne schimbe spre bine, prin ea!

Doamne, Îți mulțumesc, pentru că îmi aduci aminte, că trebuie să fiu gata la aceea, că pe tot parcursul vieții mele de credință, voi avea parte de încercări, întristări, și dezamăgiri. Dar toate aceste lucruri au ca scop, nu aceea de a mă doborâ, ci de a mă ridica la un alt nivel din punct de vedere duhovnicesc; toate acestea au venit peste mine, nu pentru aceea, de a mă învinge, ci pentru ca eu, cu deplină încredere în Tine, să le trec cu succes; toate acestea nu trebuie să mă facă mai slab, ci mai puternic în Tine, și de aceea nu trebuie să mă plâng, pe aceste încercări, ci să le privesc ca o mare bucurie. Recunosc, că Tu, Dumnezeul meu, ai înțelepciunea, de care am nevoie, pentru a avea o atitudine corectă față de greutățile din viață. Te rog dă-mi o astfel de înțelepciune, pentru că Tu ești Acela, care o dai tuturor cu mână largă și fără mustrare. În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă