Destinul celui pe care-l urmezi

Destinul celui pe care-l urmezi este și destinul tău.

Trăind în această lume vine o vreme când începem să observăm și să alegem pe cine să să urmăm. Prea puțini sunt acei care-și descoperă o proprie cale, iar cei ce cred asta nu fac decât să copieze căile altora, desigur schimbând puțin hainele și limbajul, după cum găsim scris: ”Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9)

Ce bine dacă am fi lăsați să observăm până la capăt. Idolii după care alergăm și ale căror viață o imităm, ne uimesc cu belșugul, faima și succesul lor. Dar care este sfârșitul vieții lor? Cât de des aflăm despre încă un idol care a murit din supradoza de droguri sau prin sinucidere, aflăm despre acțiuni care-i fac să se retragă din viața publică sau care-i pun în fața cercetării penale. Sigur că acest lucru se întâmplă și celor ce folosesc pozițiile din biserică spre faima și folosul lor și nu pentru slujirea oamenilor, nimeni nu este scutit de căderea ce vine din urmarea lumii și a slavei ei.

Suntem chemați să-L slujim pe Iisus Hristos și să urmăm pilda Lui. Un îndemn ce străbate mileniile, găsim din cuvintele Apostolului Pavel,”Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. “(1 Corinteni 11:1) și ”Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. “ (Romani 6:22)

Călcând pe urmele Domnului Hristos vine o vreme când se face noapte, poate chiar într-o zi de vineri sau într-o zi de sâmbătă, o vreme când se unesc mulți împotriva ta și a bisericii, când pare că cel rău a biruit și Hristos a fost omorât încă o dată, prin adversitățile cu care ești întâmpinat, prin descurajarea care te cuprinde, prin situațiile fără de înțeles prin care treci, prin pierderile pe care le ai. Dar nu uita, destinul celui pe care-l urmezi este și destinul tău. Păstrează credința pe care o ai, nu pierde chiar puțina credință pe care o mai ai, deoarece după întuneric vine și Lumina, Lumina învierii pe care de veacuri o auzim: Veniți de luați Lumină! Învierea Domnului Hristos este și învierea ta și învierea mea. Învierea Lui este sfârșitul călătoriei Sale prin această lume vremelnică și destinul celui ce-L urmează pe El.

”Cel ce şi-a câştigat viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela o va câştiga.” (Matei 10:39)

Urmându-L pe Hristos, destinul Lui este și destinul tău.