Fericirea este o chestiune de raspîntii de momente minunate.
E un sărut dăruit de soț nevestei lui dimineața sau un pupic dulce pe năsuc unui copilaș care ramâne la grădiniță când mama lui pleacă la serviciu.
Poate fi un moment când cineva de surprinde cu un mesaj de încurajare. Este atunci când te surprinzi pe furiș zâmbind in oglindă la amintirea vreunui moment de tandrețe.
Este cântecul preferat care îl auzi întâmplător la radio. Este o emoție bruscă de bucurie la vestea națterii unui copil.

Este o îmbrățișare afectuoasă sau o mână strânsă după o negociere prelungăa unui proiect surprizător de măreț.

Cred că fericirea poate fi atunci când introduci mâna în portofel dupa câțiva lei pentru o bătrână ghemuită la un colț de stradă.
Prin ea Îl poți sluji pe Hristos, care ne-a îndemnat la fapte bune.

Uneori, fericirea poate fi o repornire a unui monitor la care e conectat unul dintre părinții tăi. Ochii îți lăcrimează de bucurie că mai este în viață.

Fericirea poate fi răspunsul unei rugăciuni pline de credință care a luat ființă în realitate, abia după doi ani de zile de așteptare continuă.

Fericirea poate deveni o sursă de alte minuni divine, de alte acțiuni bune, de alte slujiri miraculoase.
Omenirea are nevoie de oameni care se pun în spărtură, care se roagă, care se dezvoltă personal continuu pentru a-i însufleți pe alții.

Și acum spuneți-mi, nu este asta fericirea?

7 iunie 2019, Galați, Grosu Aurelia