Scopul retragerii, al meditaţiei zilnice este transformarea lăuntrică a personalităţii noastre. Nu putem aprinde flacăra inimii noastre, nu putem găsi răspunsuri şi lua decizii pentru noi, dacă am rămâne zi de zi, oră după oră, an după an la dispoziţia stimulilor externi.
Se cere să ne despărţim cumva, un timp spre a arde ceea ce este murdar în interior, a mistui tot ceea ce este impur în sufletul nostru. .

Meditaţia corectă este o disciplină pasivă, fiind caracterizată mai degrabă de reflectare, decât de studiu, de ascultare, decât de gândire, de umplere a minţii, decât de golirea ei, o hrană sufletească de cel mai înalt nivel.

De multe ori, am nevoie de un timp de linişte, de un timp în care să mă întâlnesc cu mine mai întâi, să mă regăsesc, să mă autoevaluez şi, cel mai important, să mă conectez cu Dumnezeu, pentru ca, mai apoi, să pot scrie cărţile mele, care transmit pasiunea şi vocaţia mea sub formă de emoţii pozitive, care ating inimile cititorilor mei.

Cu ajutorul meditaţiei, noi creăm un spaţiu spiritual şi emoţional care Îi permite lui Dumnezeu să ridice un sanctuar în inima noastră. Minunatul verset: ” Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa 3:20), ne arată că, Cineva doreşte să stea la masă cu noi, să comunice, să ne inspire, să ne călăuzească.

De aceea, meditaţia ne ajută să stopăm glasurile, gândurile străine pentru a ne reîntâlni cu propriul sine.

Meditaţia sau timpul de calitate între noi şi Dumnezeu este un sanctuar solemn, portabil, care devine parte din totceea ce facem sau suntem.