Libertate, bucurie, echilibru
Mai bine simpli şi smeriţi şi de Dumnezeu iubiţi.
Adi Gliga

Simplitatea aduce libertate, bucurie, echilibru interior,
pe când duplicitatea aduce robie, frică, îngrijorare, stres.

Această disciplină este o realitate interioară, care se reflectă exterior. Putem deveni simpli prin coeziune şi focalizare interioară. O trăire a realităţii interioare ne eliberează
în exterior. Vorbirea va deveni sinceră şi onestă.

Dorinţa puternică şi încăpăţânată de a deţine un anumit
statut social va dispărea, fiindcă nu vom mai simţi nevoia
de a fi în fruntea oamenilor, ci vom avea decenţa să ne
ducem misiunea personală în linişte şi smerenie.

Richard E. Byr a stat luni de zile în singurătate, în pustietatea Arcticii. El şi-a notat în paginile jurnalului său: Am învăţat... că un om poate trăi cu intensitate fără să posede mormane de lucruri.

Şi eu experimentez, de ani de zile, un stil de viaţă simplu, dar asta nu mă împiedică să am o viaţă interioară plenară, fiindcă sunt setată pe ceea ce doresc să transmit altora, decât pe averi şi poziţii înalte.
Lumea modernă actuală ne-a afectat cu starea ei bolnavă, fragmentară şi plină de imperfecţiuni, violentă, egoistă.
Câteodată suntem prinşi în dependenţe care ne controlează
viaţa. Suntem puşi să alegem raţional, apoi putem să
schimbăm hotărârea pe baza a ceea ce vor alţii sau vor
102 / Aurelia Grosu
crede alte persoane despre noi. Suntem conduşi de un ataşament special după lucruri şi bani, în absenţa unui centru
divin din noi. Putem cumpăra obiecte pe care nu le dorim,
pentru a impresiona oamenii care ne displac. Mass-media
ne convinge din abundenţă, că a nu fi la modă înseamnă a
nu ţine pasul cu realitatea.
Se simte peste tot că ne-am deprins să numim avariţia
prudenţă, lăcomia hărnicie şi pofta ambiţie. Nu demult, am
descoperit afirmaţia lui Arthur Gish: „O mare parte a culturii noastre oglindeşte cele mai josnice trăsături ale aceleaşi societăţi bolnave. Revoluţia nu înseamnă libertatea
drogurilor, libertate sexuală sau avorturi la cerere... Exotismul pseudo-eliberator, elementele de sadomasochism şi
reclamele obscene din presa neoficială sunt doar o parte a
denaturării vechii ordini şi o expresie a morţii“.
Simplitatea poate construi o disciplină demnă de luat în
seamă, o viziune pe care o putem urmări în viaţa noastră,
ca o valoare preţioasă şi neasemuită. Când cresc bogăţiile,
nu vă lipsiţi inima de ele. (PS 62-10) Lucrurile materiale
pot deveni stări de dependentă totală. Viaţa poate deveni
plenară în fel de fel de moduri, făcând posibilă o trăire interioară remarcabilă.
Simplitatea este una din valorile morale ale omului care
îi dă libertate să primească resursele lui Dumnezeu ca pe
un dar. „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna Pământul“, zicea Arhimede. Punctul de sprijin în atingerea simplităţii interioare şi exterioare este cuprins pe deplin în
următorul îndemn scriptural:
Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi
mânca şi ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu
ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât
hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă
la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi
Picături de suflet în contul înțelepciunii tale / 103
nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel
ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mai mult de preţ
decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se,
poate să adauge un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă
cum cresc crinii de pe câmp? Ei nici nu torc, nici nu ţes;
totuşi vă spun că nici chiar Solomon în toată slava lui, nu
s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Aşa că, dacă astfel, îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar
mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu
mult mai mult pe voi, puţini credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar zicând: „Ce vom mânca? “ sau „Ce vom bea? “
sau „Cu ce ne vom îmbrăca? “ Fiindcă toate aceste lucruri
neamurile le caută. Tatăl nostru cel ceresc ştie că aveţi
trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
(Matei 6:25-33)
Totul devine mult mai clar acum. Ordinea este stabilită
corect. Cel ce ştie de ce avem nevoie este doar Dumnezeu.
El ştie ce ne trebuie. Când am ajuns să am telefonul spart
şi distrus de „micuţii mei speciali“ cu care lucrez, mă gândeam disperată cum voi face şi de unde voi lua bani să-mi
iau altul? Stăteam de luni întregi aşa, nu aveam curajul să
îl folosesc în prezenţa altora. I-am spus lui Dumnezeu.
După ceva timp, pur şi simplu, fata mea s-a întors din
Dubai şi eram amândouă pe pat. A scos telefonul ei, mult
mai performant decât al meu, mi l-a întins şi mi-a spus:
„‒ Este al tău, mamă! Te rog să ai grijă de el! “
Atunci am ştiut că Tatăl intervenise. Nu se mai putea
aşa, iar resurse financiare nu aveam, aşa că am primit ce
aveam nevoie de la Dumnezeu.
O ordine desăvârşită!