Corabiile se desprind de la tarm, nu ca sa pluteasca in deriva, ci sa transverseze mariile si oceanele, pentru a duce calatorii si marfa spre alte destinatii! Celor care, Dumnezeu le-a dat o tinta, fac din inima lor pinza in care Duhul Lui Dumnezeu sufla vant proapat si benefic pentru -a despica valurile de impotrivire si balansul provocat de unduirea vocationala a celorlalti! Cei care nu au o destinatie anume in călătoria lor, orice vant e prielnic si oricare pala a lui, le sta impotriva! Cand zarea descopera catargele unei corabii, pe cheii se aduna curiosii sa ii afle de unde vine, povestea calatoriei si mai ales continutul din cala ei! Ce similar e si cu cei care calatoresc pe mariile Vesniciei! Avem in jur oameni care is dornici sa ne afle povestea si sa se sature cu bogatia din adâncul nostru! Deci sa ancoram deci iubiti creștinii, . . din cand in cand, sa lasam pe cei din jur sa urce pe puntea corabiilor noastre! Sa le vorbim de zări noi de punctul acela in care marea si cerul isi dau mana... asemenea adevarului Bibliei conform caruia, fagaduinta lui Dumnezeu isi da mana cu implinirea, intotdeauna! Sa le vorbim de noptiile de cart petrecute in rugaciune, , de furtuniile vietii biruite, de carma si busola Cuvantului, de Farul ce se inalta pe tarm ca un semnal al constiintei in clipele de Incercare a Pacatului! Sa le vorbim despre providenta nu ca si noroc întâmplator ci ca Vrere Cereasca la prova, de carma din mainile bunului carmaci care e Duhul sfant si nu vor cobora pe tarm cu mainile si sufletul gol! Iti doresc vant din pupa si drum lin pina pe Tarmurile Tarii Eterne!