Noiembrie!

E toamna târziu... câmpul a căpătat griul de dinainte de haina de iarna, alba și călduroasă. Pădurea își trimite in lume ultimile răvașe roșii -maronii! Vântul rece mai aduce încă ploii ce răvășesc dealurile cu ciulini și arbuști pricăjiți! Peste grădiniile și liveziile cu pomi nu se mai aud glasurile culegătorilor dar dintre frunzele putine, ici-colo se mai vede câte o poama uitată, care abia mai atârna! Înghețul le va fi ultima cântare a vremii vitrege! Nu vor avea niciodată parte de o mâna sa le apuce, de un cos de nuiele sa le fie culcuș! Nu vor gusta nimeni din ele și de aroma lor se va bucura doar pământul! Tristețea le zbârceste și cu infrigurare așteaptă bruma ce e la gard de livada! Câte vise aveau pe când erau doar un mugur, câte speranțe când înmiresmate erau o floare asa minunata, cu ce încredere priveau înspre toamna când erau un rod in pârgă! ! A venit vara și râsetele copiilor le-a dat primii fiori a dorinței sa fie alese, dar au luat câteva și au trecut mai departe, au trecut călătorii au luat unul, doua pt a-și stampara setea și au trecut mai departe! In cele din urma toată nădejdea le era in culegători și in timpul când întreaga livada va fi plină de ochii și mâinii! Dar iată ca nici măcar atunci, nu au fost desprinse de vreo mâna harnică și duse in casa cuiva, sa simtă caldura unui cămin, sa își împraștie parfumul langa vatra vreo unui foc! Trăgeau nădejde ca măcar un sărac va veni in urma lor și le va desprinde de soarta ce le așteaptă! ? N-a fost sa fie, parca toti erau sătui sau prea lenesi sa întindă mana și pentru ele! Cu ultima picătura de seva, se inacapataneaza sa atarne pe ram... poate. . poate... cineva totuși... cine știe? !
... In grădina lumii acesteia e toamna, ... o toamna a sufletelor coapte, mature, gata, pregătite de cules! Printre frunzele activităților zilnice, multe roade rămân ascunse privirilor noastre... doar vântul încercărilor le risipește si le mai descoperă din când in când ochiului nostru! Unele ne sunt puse dinainte de Dumnezeu și sunt îmbietoare, de dorit sa le culegi, altele însă îs ascunse și numai cu răbdare și perseverenta se poate ajunge la ele. Pentru așteptarea lor din pacate, de cele mai multe ori nu avem răspunsul pregătit și
parca... nu ne obosim prea mult sa îl găsim! Am văzut multe roade rămase in livada pentru ca rentabilitatea acestei lucrări nu aducea profitul scontat! Pentru ca investiția făcută, nu depășea valoric produsul finit ma gândeam in timp... ce au gândit contemporanii vremurilor sfinte... privind la Isus pe cruce? !
Câți ar fi spus in vremea aceea, uite o viata și o moarte care a meritat? ! Câți dintre noi privind la o viata scăpată pentru eternitate, poate stii care ii este impactul actual in lumea asta și care ii este valoarea in economia vesniciei! Fie ca vedem sau nu... mai sunt roade in grădina... . mai sunt vieții cuprinse in jertfa lui Hristos... . trist e ca, deja e Noiembrie... mai trist e ca... Decembrie e aproape!