Mulți confundă botezul cu foc cu botezul cu Duhul Sfânt. Spun că este vorba de unul și același lucru, că ar fi vorba de o repetiție, o figură de stil proprie poeziei ebraice. Totuși, din câte ințeleg eu, există o anumită diferență intre cele două.
În 1 Petru 4:12 ni se vorbește despre " încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce." Suferința din cauza lumii pentru creștinii de atunci era un lucru normal. Ei își asumau suferințele de dragul lui Hristos.
În 2 Timotei 2:3 Pavel îl indeamnă pe Timotei: " Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos." Focul
încercărilor ne curăță, ne purifică, ne ajută să ne maturizăm.
În Isaia 6:6-8 vedem cum cărbunele aprins de pe altar atingând buzele proorocului, preînchipuind sângele lui Hristos, îndepărtează nelegiuirea și ispășește păcatul.
În Matei 3:11 Ioan Botezătorul vorbește despre Domnul Isus," El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc."
În bună tradiție penticostală, frații ne-au învățat că sunt necesare încercările în viața creștină fiindcă în noi Dumnezeu a pus aurul care trebuie să fie curățat de impurități ca să strălucească integritatea vieții noastre pentru cei din jur.
Ioan Botezătorul ni-l prezintă pe Domnul Isus ca pe unul mai puternic decât el, care Își va curăți aria cu desăvârșire.
Dumnezeu ingăduie proba focului, chiar dacă pentru moment pare dureros, dar în felul acesta ne modelează
ca să devenim tot mai asemănători cu Isus în ceea ce privește caracterul nostru.
În Luca 3:16 se repetă: " El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc." Eu cred că avem nevoie de această zdrobire, frângere purificatoare a eului nostru prin care Domnul Isus ne schimbă și ne modelează.
Ca vase în mâna olarului, care își primesc rezistența, culorile și strălucirea doar după ce au fost trecute prin cuptorul încins, și noi prin acest botez al focului devenim capabili să indeplinim ceea ce Dumnezeu a planificat pentru viețile noastre.
Consider botezul cu foc un proces sfințitor care duce la o dedicare profundă a ucenicului lui Isus Hristos.