Când omul devine creștin, nu înseamnă că a evoluat spre un „amestec” de firesc cu divin, Creștinul rămâne 100% om, dar își schimbă Stăpânul. Rămâne tot [ca o mică treime] alcătuit din duh, suflet și trup, dar în duhul său locuiește Duhul Sfânt și-l înnoiește. Devine om duhovnicesc, doar dacă trupul și sufletul lui ascultă de duhul înnoit și fiu al lui Dumnezeu, dacă umblă după călăuzirea Duhului Sfânt. Atunci, ca om neprihănit prin sângele Sfânt, umblând prin credință, va ajunge să vadă minuni în viața lui. Va putea să spună ca Pavel: „Pot totul în Cristos care mă întărește!”. Când va putea, constant, să îndure nedreptatea în viața lui, când a făcut ce este bine, să fie răsplătit cu rău pentru bunătate, atunci va deveni un sfânt îndrăgostit de Cristos. Dar, numai după Învierea în slavă, va deveni Om Ceresc, asemănător și pe exterior ca și lăuntric cu Mirele Ceresc. Deci, cât mai mult, în fiecare zi, să-l hrănim, spre creștere sănătoasă, pe omul interior, născut din nou! Asta și prin activitatea de pe R. C!