Cu toții trebuie să recunoaștem căci e mare nevoie de rugile noastre, de lacrimi fierbinți, de o inimă sinceră care să stea în mijlociri înaintea Domnului... mă bucur de fiecare dată când deschid computerul și găsesc aici pe acest site postări în unitate de gânduri, frământări, dorințe ale fraților și surorilor de pretutindeni... parcurgând ultimile postări, mă gândeam căci încă e un mare har să putem comunica... rețelele de socializare încă sunt funcționabile, internetul încă este la îndemâna noastră... citim, ascultăm, vizionăm aceste resurse venite prin Duhul Domnului, dar, m-a străfulgerat însă gândul, ce se va întâmpla din momentul în care, poate, nu vom mai avea aceste accesibilități... am încredințarea căci fecioarele înțelepte adună, strâng, fac provizii într-o astfel de vreme, pentru alte timpuri... să ne îndemnăm așadar, cu toată sinceritatea și dragostea! Vă transmit tuturor cititorilor har și pace, sănătate, credință vie și un duh de înțelegere al vremilor să fie peste noi toți! NĂDEJDEA ne fie înnoită, înzecită, însutită, înmiită...