O viață trăită în frică e ca o alergare prin beznă. Nimic nu poate fi mai haotic! Căzături, lovituri, disperare și deznădejde și toate astea nu pe rând, ci toate de-a valma și deodată. Cel puțin un astfel de episod trăiește fiecare dintre noi la un moment dat. Inevitabil. Dar nu asta este problema. Tristețea vine atunci când nu se mai aprinde lumina. Când totul rămâne în beznă, când omul tace, mut de spaimă și nu mai strigă după lumină, adică după Lumină, adică după Isus.
Și nu va fi strigăt fără răspuns. Un motiv în plus ca sa-L admir, să-L iubesc. Fă și tu la fel! ...