"Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci știţi că vom primi o judecată mai aspră." (Iacov 3:1)

Din acest verset putem presupune că mulți doresc să fie învățători, deși nu este nevoie de mulți învățători. Un număr mic de învățători, bine calificați și unși de Duhul Sfânt, își va îndeplini mai bine slujba și ar avea un impact mai mare, decât mulți învățători necalificați în ochii lui Dumnezeu!

Nimeni nu are dreptul să exercite funcția sacră de-a învăța pe alții Cuvântului lui Dumnezeu, fără a avea o chemare specială de la Dumnezeu!"Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: "Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec." (Evrei 5:4‭-‬6)

Există un motiv bun întemeiat de ce Biblia spune că nu este nevoie de mulți învățători ai Evangheliei. Motivul lor pentru a sluji! Domnul Isus a expus fățărnicia învățătorilor religioși. Știau Scripturile, dar nu trăiau în conformitate cu acestea. Nu le păsa să fie sfinți, ci erau înfometați după statut, putere și bani, chiar mai mult, admirația și lauda oamenilor. Este periculos când iubirea pentru aceste lucruri crește mai puternic decât fidelitatea și devotamentul față de Dumnezeu.

Astăzi, la fel ca fariseii, mulți dintre cei ce învață pe alții Cuvântul, fac acest lucru din aceleași motive. Partea cea mai rea, spun că știu Biblia, dar nu se lasă schimbat de ea. Spun că îl urmează pe Hristos, dar nu trăiesc după standardele Lui. Mulți se consideră învățători ai Scripturii, însă chiar ei înșiși sunt neglijenți cu împlinirea Cuvântului pe care îl predică, trăind o viață contrară învățăturii lor. Astfel de oameni, care nu trăiescă în conformitate cu doctrina pe care o învață pe alții, vor primii o judecată mai aspră. Cuvintele lor trebuie să se potrivească cu faptele lor, chiar cu stilul lor de viață, altfel acești numiți "învățători, profesori, teologi, predicatori, evangheliști... etc" nu sunt altceva decât niște cărturari și farisei, niște călăuze oarbe (Matei 15:14),"căci ei zic, dar nu fac." (Matei 23:3)

Totodată, cei care sânt chemați la o astfel de slujbă, ar trebui, categoric, să se smerească, și să înceteze să se onoreze pe ei înșiși cu "titlul" (învățător, evanghelist, profesor, teolog, păstor... etc) pentru că acest "dar" nu este al lor cu care să se defileze, să se mândrească și să se laude, ci este darul lui Dumnezeu oferit unor oameni, pentru desăvârșirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 4:11‭-‬12), și spre zidirea sufletului (1 Corintieni 14:26). Titlurile acestea ar putea impresiona pe unii oameni, dar cu siguranță nu-L impresionează pe Dumnezeu! Toată gloria, slavă, și lauda aparțin numai lui Dumnezeu, așadar, încetați să "încercați" să furați ce Îi aparține NUMAI Domnului!

Numai la cărturari și farisei le plăcea să li se zică: 'Rabbi! Rabbi! ' (Matei 23:7). Din păcate, sânt mulți cărturari și farisei în bisericile noastre în ziua de azi. Acești oameni vor să fie recunoscuți prin "titlul" lor, însă Domnul Isus îi avertizează: "Voi să nu vă numiţi 'Rabbi' (Învățător). Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, și voi toţi sunteţi fraţi!" (Matei 23:8) AMIN! Cu toții ar trebui să fim mai mult decât mulțumiți de titlul nostru "copil al lui Dumnezeu", deoarece nu există nimic mai onorabil decât acesta!

Mă rog că bunul Dumnezeu să ridice bărbați evlavioși, temători, iubitori și ascultători de El, plini de Duhul Sfânt pentru a învăța și a propovădui Evanghelia curată, tuturora. De asemenea, Dumnezeu să aibă milă și să smerească pe cei care încearcă să învețe pe alții, dar în schimb, ar trebui să asculte. AMIN!