Voia Tatălui Ceresc reprezintã o sumã de valori, un mãnunchi de principii specifice naturii dumnezeieşti, cel mai înalt ideal la care poate aspira cineva. Este ceea ce se numeşte "voinţa absolutã", nivelul absolut al desãvârşirii, norma moralã desãvârşitã, dincolo de care nu mai existã nimic altceva şi nimic altceva nu are importanţã.
   Toate fiinţele din Univers au fost create cu capacitatea de a face Voia Tatãlui sau Voia lui Dumnezeu. Dar, având voinţã liberã, ele pot alege sã facã sau sã nu facã voia Lui.
   În Cerul spiritual, absolut toate fãpturile respectã voia Tatãlui. Acolo, conform Scripturii, nu existã nici mãcar un singur înger care sã nu îşi doreascã sã respecte voia Tatãlui. Domnul Isus Hristos Însuşi Îşi supune voinţa Sa, voii Tatãlui. Duhul Sfânt, de asemenea, Se subordoneazã voii Tatãlui. Arhanghelii, serafimii, heruvimii, fãpturile vii, miliardele de îngeri, fac exclusiv voia lui Dumnezeu. Cei care, la un moment dat nu au mai fãcut voia Tatãlui, au fost izgoniţi de acolo şi mutaţi în altã parte. Deci, în Cer se face voia Tatãlui în chip desãvârşit.
   În Iad, în locul de chin, nu se face deloc voia Tatãlui. Satan, la fel şi demonii, îngerii cãzuţi, urãsc voia lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu Însuşi. Ei dispreţuiesc şi calcã în picioare orice principiu moral dumnezeiesc. În Iad se face voia lui Satan, adicã rãul absolut. Acolo, conform Scripturii, înafarã de sentimentul cã nu mai poţi scãpa niciodatã din acel loc, altã siguranţã nu existã!
   Pe pãmânt, voia lui Dumnezeu se face parţial. Adicã, pe de o parte, unii oameni o fac, alţii nu o fac. Cei care nu fac voia Tatãlui, fac fie voia Celui Rãu, fie voia lor, care e subordonatã tot voii Celui Rãu. Pe de altã parte, cei care cautã sã împlineascã voia Tatãlui, sunt împiedicaţi adeseori fie de firea pãmânteascã, fie de Satan. Singurul care, în trup omenesc, a fãcut voia Tatãlui în chip desãvârşit, a fost Domnul Isus Hristos. Şi El ne învaţã în rugãciunea domneascã sã ne rugãm aşa: "Facã-se, Doamne, voia Ta pe pãmânt, aşa cum se face în Cer!". Cuvinte, dupã care, toţi oamenii ar trebui sã spunã "Amin!", dar nu o fac toţi.
   Sã ne încredinţãm pe deplin, dar, voii lui Dumnezeu, ştiind cã ea este "bunã, plãcutã şi desãvârşitã" ( Romani 12:2). Sã cãutãm sã cunoaştem şi sã facem cu drag voia lui Dumnezeu, având în vedere faptul cã numai "cine face voia lui Dumnezeu, rãmâne în veac"! (1 Ioan 2:17).