ACOLO

Acolo, dincolo de necunoscut, Împărăția cunoașterii absolute se întinde cu brațele ei de iubire și cu râurile ei de pace, cu nestinsele flăcări ale unei permanente siguranțe. Îndoielile trecutului au dispărut fără urmă.

Acolo, amintirile au fost înlocuite cu un prezent glorios. Gloria Împărăției ocupă insistent spațiul privat al celor glorificați. Porțile se deschid enorm de generos când sufletele vrednice sunt pregătite să intre în eternitatea suverană. În acel loc, ele vor exista pentru totdeauna.

Acolo, oxigenul ceresc înmiresmează cu viață întreaga atmosferă de sărbătoare. O, și ce eternă sărbătoare! Acolo, culorile își oglindesc perfecțiunea în milioane de pixeli cerești, iar bucuria, o, da, bucuria nu va cunoaște decât un singur mod de a exista, acela de a fi exprimată fără limită. Fiindcă - și aceasta este o realitate, - limitele nu trec niciodată dincolo de poarta veșniciei.

În imensa condiție eternă, sunt atât de multe lucruri de înfăptuit, încât veșnicia e suficientă ca toate aceste lucruri să poată fi înfăptuite. Muritorilor încă nu le-a fost dat să priceapă de ce și cum bate orologiul veșnic, sau să înțeleagă derularea constantă a nemuririi, în acea dimensiune nesfârșită a unui singur anotimp.

Acolo, păsările nu încetează niciodată să cânte, florile nu își pierd niciodată parfumul, zâmbetele nu mor și îmbrățișările nu se vor mai ascunde.

Iată adevărata priveliște a veșniciei fără lacrimi! Hainele nu vor mai fi cusute, pentru că nimic rupt nu va mai exista în splendida atmosferă a unui nou început: nici inimi frânte, nici picioare obosite, nici somnul care a rămas în uitare veșnică. Totul este înghițit de veșnicie.

Acolo, răsună doar VIAȚA, cu imnuri de pace nesfârșită și fără promiscuități de pământ amestecat cu iubire compromisă sau cu indulgențe false. Limba nu va mai păcătui și ochiul nu va mai capta decât lumina curată a unui univers perfect.

Vom întâlni acolo tot ce n-am avut aici: o tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, pentru că, acolo nu se va mai pierde nimic. Niciodată! Nu vor mai exista unghere ascunse. Marginile au pierit chiar înainte să înceapă pragul veșniciei. Da, veșnicia, cu albastrul unui cer care, cu siguranță va fi cu mult mai albastru decât aici. Îmi place albastrul cerului de aici, însă, cred că acolo va fi cu mult mai pronunțat. Va fi, să zicem, un albastru... perfect!

O, iubesc Împărăția de Dincolo!