Ne împodobim sufletul cu miliarde de amănunte absurde care-i formulează un nucleu abstract în care orizontul nu mai are logică, logica nu mai are polaritate, polii nu mai au atracție nici respingere, atracția și respingerea nu mai are sens, sensul nu mai are direcție, direcția nu mai are relevanță, relevanța nu mai are adevăr, adevărul este absurd și absurdul este singurul care rămâne ferm și neatins de groaza, depresia, înfrigurarea, suferința, disperarea și moartea din noi!