Geneza 1:4

"Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric."

De ce stingem lumina?

M-am născut într-o faşă a simplității, purtat pe brațele binecuvântării şi hrănit din izvorul alb al sfințeniei. Nu am fost frământat de mâinile unor dregători, mintea mea nu a fost cioplita cu uneltele unor profesori universitari iar şireturile mele nu au fost legate pentru prima oară de mâinile unui om avut, cu toate acestea... am avut harul să primesc lumină.

Cu durere mărturisim tot mai multe locaşuri de rugăciune văduvite de aceasta, multe minți luminate şi-au stins făcliile şi simulează slava lui Dumnezeu prin afişarea unor pete de culoare.
Printre rândurile cinematografice se mai zăreşte câte o lumină de telefon care să eclipseze sufletul purtătorului, în rugăciune nu se mai aprinde nimeni, toți sunt stinşi...

Am investit în lumini şi sărăcim în lumină, orbiți de reflectoare am devenit refractari față de razele Soarelui Neprihănirii şi cu greu mai reflectăm la cele sfinte.

În eşecul nostru de a fi lumină pentru lume am adus întunericul în Casa lui Dumnezeu, ce scenă de coşmar...

Mărturisim susținerea unor forme orfane de Dumnezeu şi a reformelor inițiate de oameni orbi care au dat uitării faptul că lumina care ne dă pacea o găsim între filele Scripturii.

Am primit lumină, iar aceasta este nestemata cea mai de preț cu care am plecat şi voi ajunge in Casa Luminii.

1 Ioan 1:7

"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat."

Dumnezeu să ne lumineze!