Normalul anormal.
Suntem creați pentru a trăi împreună dăruind dragoste și afecțiune unul celuilalt. La creația omului a participat toată Sfânta treime, colaborând într -un mod cu totul diferit față de celelalte lucruri care au fost create. A avut loc un sfat, o planificare, un proiect despre cum va arăta noua operă de artă care avea să se numească om. Toate au fost create pentru el și acuma trebuia să fie conceput în așa mod încât sa nu fie nimica din tot ce a fost făcut înainte în plus sau în minus. Astfel avem nevoie de natură pentru a ne simți liberi și a îndepărta tot stresul și oboseala, avem nevoie de fructe și legume pentru a avea o dietă echilibrată și sănătoasă, avem nevoie unul de celălalt pentru a ne bucura de părtășie, emoții și dragoste.
Trăim vremuri în care suntem tot mai îndepărtați de aceste lucruri care până ieri ni se păreau normale. Nu de mult prin intermediul noii tehnologii am fost îndepărtați unul de celălalt, prin a socializa la distanță, dar a ne îndepărta de cei de aproape, astfel era normal sa vezi doi oameni stând la o masă sau pe o bancă, dar vorbind nu unul cu celălalt și cu alte persoane care se aflau în altă parte.
Am început astfel să ne îndepărtăm tot mai mult de cei de aproape, pentru a ne apropia de cei departe. Pe când am început să ne trezim din acest somn al indiferenței personale și al curiozității de a cunoaște tot mai mult despre alții, a venit aceasta molimă care a început prin a ne îndepărta de celelalte elemente fundamentale ale vieții, pe care le găsim doar în creația perfectă a lui Dumnezeu.
În tot acest timp de distanțare socială, cuvântul Domnului ne cere să rămânem uniți în duhul rugăciunii și al părtășiei pe care vânturile reci ale întunericului nu vor reuși niciodată să ne despartă. Iubită biserică haide-ți să privim la cer și să strigăm Maranatha. Fără Dumnezeu, anormal devine normal, dar cu el totul este posibil nu normal.