Legea morală

Legea morală este necesară pentru a pune stavilă pornirilor și instinctelor omenești necontrolate. Nici un individ ori societate nu pot ajunge la starea de liniște și pace dacă se lasă pradă stărilor de spirit iraționale.

Instinctul de supraviețuire

Instinctul de supraviețuire este mai puternic în om decât principiile și concepțiile de viață. Dar o viață fără principii morale nu este vrednică de trăit.

Revoluțiile morale

Omul este dotat cu un puternic instinct de autoapărare chiar și de sine însuși. De câte ori se întâmplă să alunece pe panta înstrăinării de sine, la nivelul psihic, în sufletul său se produce o revoluție morală, o criză de conștiință care-i repune personalitatea în rânduiala firească. Revoluția morală și spirituală se produce aidoma și la nivelul colectiv omenesc. De câte ori omenirea se îndepărtează de la rosturile sale firești au loc puternice seisme spirituale, sociale ori politice, seisme care readuc omenirea la matca firească și la ordinea necesară existenței.

Compromisul moral

Regimurile politice nu au inventat și nici nu au creat “ab initio”, “ad hoc” mizeria morală, sărăcia sufletească sau pustiul spiritual din om. Toate aceste hibe se află în noi, în întunericul nostru sufletesc, s-au adunat aici precum aluviunile în cursul trecerii noastre prin această lume. Regimurile politice au profitat de această sărăcie spirituală, au stimulat-o și au ridicat-o la rang de instituție, de normă, de cod moral pentru oricine vrea sau nu vrea să trăiască în compromis moral.

Busola corabiei

Păcatul moral este mai puțin lital decât păcatul doctrinal. Doctrina este busola corabiei bisericești. Cu o busola defectă sunt toate șansele să eșuăm în naufragiu. Păcatele morale ale corăbierilor nu pot împiedica corabia să ajungă la destinație. Depinde desigur de greutatea păcatelor.

Sfinții

Toți oamenii pot deveni sfinți dar nu toți oamenii devin sfinți. Pentru a putea continua să existe lumea aceasta are nevoie de cel puțin o ceată de sfinți care să țină talerele balanței morale și ale existenței în echilibru. Fără o infrastructură morală, fără piatra de la temelie, lupta pentru existență și pentru pace se întețește până când nu va mai rămâne piatră peste piatră.

Bumerangul

Ca să putem lupta împotriva nedreptății ar trebui să fim noi înșine drepți. Ca să putem lupta împotriva imoralității ar trebui să fim noi înșine morali. Ca să putem înfrunta tiraniile nu trebuie să fim și noi înșine tirani. Altminteri bumerangul dreptății, al moralității, al istoriei se vor întoarce și asupra noastră. Și pe cât aruncăm bumerangul mai cu putere pe atât riscăm să fim loviți cu aceeași forță înapoi.

Aurita cale de mijloc

Creștinismul are o morală, morala creștină, dar nu se limitează la aceasta și nici nu poate fi redus la morala laică, oricât de etică, de progresistă și de social acceptată ar fi o astfel de morală. Omul nici nu vrea să-l accepte pe Dumnezeul cel viu și adevărat cu toată inima sa dar nici nu poate trăi liniștit fără de Dumnezeu. Și atunci omul își alege substitute, căi de mijloc, idoli mentali care lasă pe om la jumătatea drumului indecis, nehotărât și neliniștit.

Binele și răul moral

Pentru omul bun, înțelept și înduhovnicit sensul, scopul ultim al vieții este binele moral. Pentru omul rău, amoral și imoral sensul și scopul vieții este puterea. Omul neînduhovnicit se folosește de rău pentru a-și atinge scopurile chiar dacă aceasta înseamnă renunțarea la propriul bine.

Postulatul moral

Câteva secole după ce unul dintre cei mai luminați filozofi ai paradigmei moderne a postulat cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi, și cerul înstelat în sensul Ideii Absolute și legea morală s-au evaporat din mintea omului. A mai rămas doar un simulacru abscons, o nostalgie efemeră a paradisului pierdut. Quo vadis? Doamne, acum încotro?