"Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare."
Marcu 4:38‭-‬39
Cu toții erau învățați să lupte cu forța uimitoare a valurilor, deoarece au crescut pe mare. Nu era ușor să fi pescar. De multe ori au mai înfrunta furia naturii, dar în noaptea aceea, au recunoscut falimentul și neputința lor.
Erau prea obosiți că să mai strige unul la altul, cum să procedeze pentru a-și salva viața, erau prea obosiți și dezorientați să mai pregătească altă strategie de abordare a furtunii, erau prea obosiți și fără nici o perspectivă pentru următorul val care se ridica la orizont și au început să strige cu toți într-un glas: pierim!
Pentru ei a mai fost o șansă, încă un om care până atunci nu a spus nimic, nu a participat la planurile făcute de ei, nu ia contrazis, nu a certat pe nimeni și doar ținea cârma cu ochii închiși dar cu inima deschisă. Au venit la El pentru a-L determina să participe la salvarea echipajului sau cel puțin să arate compasiune pentru toată truda lor!
Când El s-a ridicat valurile s-au coborât iar când a vorbit El vântul s-a oprit și marea s-a liniștit.
Niciunul nu se aștepta la așa ceva. Credeau că o să le de-a o nouă strategie de salvare, sau va veni și el să pună umărul alaturi de ei sau cel puțin să-i privească cum se trudesc... . .
Când omul se luptă și se încrede în experiența lui de viață Isus nu spune niciun cuvânt!
Când omul se încrede în echipă care este alături de el, Isus nici nu privește spre munca lor!
Când omul recunoaște că fără de El este pierdut atunci își arată slava!
Isus nu dormea la cârmă, El ținea cârma în mână pentru că barca să nu-și piardă direcția în pofida valurilor care doreau să o scufunde. Ei s-au luptat cu valurile dar Isus nu a pierdut ținta din ochi. Când nu mai vezi ținta cu ochii din cauza furtunii închide-i pentru a putea să o vezi cu inima!
De prea multe ori uităm cine e la cârma universului și ne panicăm când se cutremură barca în care ne aflăm.
Isus s-a sculat și a certat natura, nu s-a trezit și a întrebat ce se întâmplă
sau unde suntem?
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
Psalmul 121:4
Când strigăm unii la alți pentru a înainta Isus tace! Dar când venim înaintea Lui și recunoaștem neputința noastră vorbește El!