Speranţa este specificã şi necesarã omului viu. Cel mort nu mai poate spera nimic. Trecând într-o altã formã de existenţã, (spiritualã), el trãieşte o realitate neschimbabilã. Dumnezeu nu are nevoie de speranţã: el cunoaşte absolut totul, în mod desãvârşit. Diavolul nu este preocupat de noţiunea de "speranţã", în condiţiile în care soarta sa este pecetluitã definitiv.