E vremea de pe urmă și toate din jurul nostru ne spun și mai apăsat că suntem generația care se apropie de momentul în care ultima trâmbiță a apocalipsei se apropie de a fi folosită vestind astfel finalul harului și întâlnirea cu Mirele suprem.
Cuvântul ne avertizează că în vremea acesta biserica va trece printr-un fenomen nemaiîntâlnit în istoria bisericii de până acuma. De-a lungul istoriei creștinii au fost persecutați, defăimați, urmăriți și toate aceste lucruri nu au făcut altceva decât să țină Biserica unită și trează, dar acuma cu toată libertatea de care ne bucurăm în așteptarea Mirelui biserica a adormit.
Suntem în starea de odihnă spirituală în care nu mai alergăm și ne închidem in săli comode, cu programe bine gândite pentru a închide ochii și a sta liniștiți meditând doar la viață ta. Visăm și ne mințim singuri că ne închinăm! Discuțiile personale ce le avem după o slujbă ne spun unde am fost tot timpul pe care l-am petrecut fizic in biserică deoarece gândul a fost departe!
Nu mai vezi oameni care să se prăbușească la picioarele Domnului întrebând ce să facem, pentru a fi salvați? Cu toții ne simțim excepțional decăzând tot mai adânc în somnul morții.
Slujbele au devenit plăcute, nu ne deranjează nici lumina care se reduce tot mai mult în sală, dar și în predicile frumos alcătuite pentru a nu ieși la iveală păcatul indiferenței, păcatul lepădării adevăratei credințe, păcatele din sală ale auditoriului, folosind lucruri generale care nu ating păcatele care ne-au biruit și spectatorii aplaudă fericiți că ei sunt mântuiți.
Tot mai mulți trăiesc ca lumea dar merg la un program unde se vorbește doar de dragostea lui Dumnezeu dovedită prin jertfa Domnului Isus Hristos pe Golgota și nu se predică despre separarea de valorile lumești și acceptarea valoriilor Dumnezeiești, pentru a putea fi beneficiarul sacrificiului Mielului Curat, despre nașterea din nou, despre urârea lumii și nu a luminii, despre o întoarcere care trebuie sa fie văzut de toți prin trăire și apoi prin mărturisirea personală ( Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul. Psalmul 40:3b), vestimentația de cele mai multe ori mărturisește celor din jurul tău fără cuvinte cine ești ( halatul alb, ținuta militară, uniforma de poliție, etc) cântăm că îngerii dar ne îmbrăcăm ca lumea! Vestimentația creștină nu trebuie să fie influențată de chipul lumii care trece și de cuvântul divin care ne îndeamnă la smerenie și supunere prezentând credința chiar și prin aceasta.
Domnul Isus Hristos ne-a spus că vor veni aceste vremuri în care visele devin realitate, pentru a ne trezi din somnul veacului ce piere și a împlinii voia Tatălui care este în ceruri!
Încă nu s-a auzit strigarea deci astăzi mai este timp în care să căutăm nu doar să înaintăm pe cale ci cum înaintăm spre El, nu doar să vorbim despre credință ci să trăim credința, nu doar să căutăm plăcerile noastre ci voia Lui!
Candela e cuvântul, untdelemn este Duhul Sfânt, focul este dorința de a trăi călăuzit și luminat de duhul care descoperă tainele cuvântului pentru fiecare pas până va răsări Luceafărul de dimineață și atunci vom vedea deslușit totul!
Dar până atunci caută să înflăcărez tot mai mult darul ce a fost pus în tine!