„Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor”. (Matei 5:20)

Cuvintele Domnului de mai sus au dat fiori multora. Iată cum explică teologul protestant John Stott în comentariul său la Predica de pe Munte cuvintele Domnului:

„Fără îndoială însă, va proteste cineva, cărturarii și fariseii erau renumiți pentru ținerea legii! Oare nu era împlinirea legii lui Dumnezeu pasiunea supremă a vieții lor? Nu calculaseră ei că Legea conține 248 de porunci și 365 de interdicții, și nu încercau ei să le păzească pe toate? Cum ar putea oare neprihănirea creștinului să întreacă neprihănirea fariseică și cum ar putea deveni această neprihănire creștină superioară o condiție pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? ...
Afirmația Domnului nostru trebuie că i-a uluit, fără îndoială, pe ascultătorii originali, cum se întâmplă și cu noi astăzi. Dar răspunsul la aceste întrebări nu trebuie căutat foarte departe. Neprihănirea creștinului întrece cu mult neprihănirea fariseică în gen, și nu în grad. Așa cum vom vedea, superioritatea creștinului nu stă în faptul că ei reușesc să păzească 240 dintre porunci în timp ce fariseii cei mai buni reușesc să păzească doar 230. Neprihănirea creștinului este mai mare decât neprihănirea fariseică deoarece este mai profundă, fiind o neprihănire a inimii. De la Freud încoace se discută mult despre „psihologia adâncurilor”; preocuparea lui Isus o constituie „moralitatea adâncurilor”. Fariseii se mulțumeau cu o ascultare exterioară și formală, o conformare rigidă la litera legii; Isus ne învață că cerințele lui Dumnezeu sunt mult mai radicale. Neprihănirea plăcută Lui este o neprihănire interioară a gândului și a motivațiilor. Căci „Domnul se uită la inimă”.
Profeții au vestit, că una din binecuvântările veacului mesianic va fi, arătarea unei neprihăniri noi, a inimii. „Voi pune legea Mea înlăuntrul lor, și o voi scrie în inima lor”, a promis Dumnezeu prin Ieremia (31:33). Cum se va face lucrul acesta? El i-a spus lui Ezechel: „Voi pune Duhul Meu în voi, și voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (36:27).” Până aici citatul din Stott.

Iată și interpretarea lui William MacDonald în comentariul său la Noul Testament: „Pentru a dobândi intrarea în împărăția cerurilor, neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, (care se mulțumeau să îndeplinească niște ceremonii religioase ce le confereau o curăție exterioară, ritualistă, dar care nu le schimba deloc inima)... Singura neprihănire pe care Dumnezeu o acceptă este perfecțiunea pe care le-o atribuie Dumnezeu celor care Îl primesc pe Fiul Său ca Mântuitor (2Cor. 5:21). Desigur, acolo unde există credință adevărată în Hristos, se va vedea în practică și în roadele neprihănirii descrise de Isus în Predica de pe Munte”.