„Doamne, ... O știință atât de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.” (Psalmul 139:6)

Într-un articol din Descoperă. ro cu titlul „Fizica cuantică loveşte din nou. Nu există o realitate obiectivă” citesc următoarele: „La nivelul atomilor, doi observatori pot studia acelaşi fenomen şi să obţină rezultate diferite, fără ca cineva să greşească... Un articol recent, publicat în Science Advances, arată cum acest domeniu al fizicii reușește să îi pună în dificultate pe cercetători şi chiar să pară că contrazice bunul simţ. Mai exact, în acest articol este explicat faptul că, la nivelul atomilor, doi observatori independenţi pot avea două măsurători sau rezultate diferite şi acestea să implice eroarea celuilalt observator. În termeni comuni, asta înseamnă că, la nivelul microcosmosului, realitate este cât se poate de subiectivă... În fizica cuantică, o particulă poate avea trei stări, două dintre acestea apar atunci când particula este observată, în timp ce cea de a treia stare, care le combină pe cele două, corespunde lipsei unui observator şi este numită superpoziţie. Astfel, în secunda în care asupra unei particule sau asupra unui sistem cuantic se realizează o observaţie, acesta „îşi alege” o stare anume. De exemplu, experimentul fantei duble, în care, în funcţie de punctul de observaţie, lumina se comportă fie ca o particuă, fie ca o undă... ”

Mi-am readus aminte de acest articol citind dăunăzi Pilda semănătorului rostită de Fiul lui Dumnezeu. (Matei 13:1-23) După ce Domnul a rostit această Pildă, poate cea mai cunoscută, ucenicii L-au întrebat de ce le vorbește oamenilor în pilde. Domnul Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele împărăției, iar lor nu le-a fost dat”. Afirmația aceasta (unora le-a fost dat, iar altora nu) și altele asemănătoare din Scriptură mă determină să sar în barca calviniștilor care cred într-o predestinare absolută.

Zăresc însă imediat o altă barcă care vine din sens opus. Mântuitorul continuă Pilda semănătorului în așa fel încât îi face responsabili pe ascultătorii săi de starea lor de împietrire: „Căci inima acestui popor s-a împietrit... ” De altfel sensul general al Pildei este în direcția aceasta. Cuvintele acestea, adăugate la celelalte din Scriptură de același fel, mă determină să sar din barca calviniștilor în cea a arminianiștilor care cred în exercitarea liberului arbitru.

Ceva de felul acesta se întâmplă cu creștinii de două mi de ani; când se întâlnesc cele două bărci, barcagii strigă unii împotria altor cu îndârjire, în timp ce unii nefiind ferm convinși că se află în barca corectă sar din una în alta. Cine are dreptate în final? Și unii și alții își argumentează poziția în mod magistral cu Biblia...

Fizicienii spun: „La nivelul atomilor, doi observatori pot studia acelaşi fenomen şi să obţină rezultate diferite, fără ca cineva să greşească”. Poate fi valabil și în viața spirituală? ...

Dacă și calviniștii și oponenții lor au dreptate în același timp? ... Există și o ”super poziție”, o a treia perspectivă asupra vieții și mântuirii, care le cuprinde pe amândouă, care este mai presus de ele, și pe care momentan, din unghiul și postura în care ne aflăm, nu o putem observa? ...

TU CITITORULE, CE SPUI? ...

Cred și mărturisesc că trebuie se fim recunoscători lui Dumnezeu pentru cât ne-a fost descoperit, în același timp însă trebuie să fim smeriți, întrucât cunoaștem doar în parte. Apostolul Pavel a avut atitudinea corectă, atunci când vorbind cu smerenie și admirație despre aceste lucruri, a exclamat: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine i-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”” (Romani 11:33-36)