Nu este vorba de definiția din DEX (echivalent cu îndrăzneț, curajos). E vorba despre etimologia termenului care a rezultat prin compunere din cuvintele „(a se) teme” și „rar”. Prin urmare, un creștin temerar este un copil al Domnului care se teme, rar. Bine ar fi să nu ne fie frică niciodată, dar încă nu am ajuns desăvârșiți în credință, nici în dragoste:
1 Ioan 4:18 – "În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste."
Și neprihănirea ne ferește de frică, mai ales dacă ne bizuim pe dreptatea Domnului Nostru Isus Cristos:
Proverbele 28:1 – "Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr."
Asta nu înseamnă să căutăm singuri martirajul, ci doar să nu ne speriem de această posibilitate, care de fapt, e o mare favoare a Domnului.