„Voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu Israel.” (Amos 9:14)
    Pasaje din Proclamația de independență a statului Israel citit de președintele Ben Gurion în 14 mai 1948 la ora 16, în luna a 5-a lyar 5708 după calendarul ebraic, în fața Consiliului provizoriu reunit la Tel-Aviv.
   „Eretz-Israel (Țara lui Israel) este locul unde s-a născut poporul evreu. Acolo s-a format caracterul lui spiritual, religios și național. Acolo și-a dobândit el independența și a creat o cultură de o însemnătate totodată națională și universală. Acolo a scris el Biblia și a dăruit-o lumii.
   Exilați din Țara Sfântă, poporul evreu a rămas fidel istoriei si culturii lui de-a lungul timpului, și el n-a încetat niciodată să se roage pentru revenirea lui, sperând neîncetat la refacerea libertății sale politice… În anul 5657 (1897), primul Congres sionist, convocat de părintele spiritual al statului evreiesc, Theodor Herzl, a proclamat dreptul poporului evreu la renașterea sa națională pe solul patriei sale. Acest drept a fost recunoscut de către Declarația Balfour din 2 noiembrie 1917 și confirmat de Mandatul Societății Națiunilor care a acordat recunoaștere internațională legăturilor istorice între poporul evreu și țara lui Israel, și a recunoscut dreptul poporului evreu de a-și crea aici un Cămin național.
    Ca urmare, noi, membri ai Consiliului Național, reprezentând comunitatea evreiască din Palestina, și mișcarea sionistă, ne-am adunat aici în această zi în care ia sfârșit mandatul britanic și pe baza dreptului natural și istoric al poporului evreu, și conform rezoluției Adunării generale a națiunilor Unite, proclamăm crearea unui stat evreu în țara lui Israel care va purta numele de Statul Israel...
  
   Încrezători în Dumnezeu atotputernicul, semnăm actuala Declarație... ”