Spune Cuvântul Sfânt așa: „Sunteți dumnezei“, toți! … Adică toți sunteți creatori, pentru că, mai mult sau mai puțin, voi toți creați. Creați gânduri și creați cărți, creați caractere și creați exemple.

Ce mare har este acesta, dar și ce mare răspundere! La început, fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie și întunecată de păcat, sau niște vecini necredincioși, sau niște elevi încă neformați, sau propria noastră viață plină de haos sau de dezordine, întocmai așa cum era totul înainte de-a veni lumina din care s-a creat totul. În acest haos, noi trebuie să ne începem munca divină a creației noastre.

Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo, după voia noastră, după puterea noastră și după chipul nostru. Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departe așa cum o creezi tu. Societatea ta și cultura ta vor merge adesea după felul pe care i l-ai creat tu. Școala ta, mersul tău, viața ta, literatura ta și caracterele celor formați de tine prin această muncă și voință a ta vor purta timp îndelungat, multe din acestea poate pe totdeauna, pecetea pusă peste ele de creația ta.
Tu porți răspunderea întreagă și veșnică pentru tot ceea ce ai creat și pentru toate urmările imprimate lor, în lumea și în sufletele la care ai lucrat, pentru că tu poți face în jurul tău o lume fericită sau nefericită, prin voința ta. Simte-ți deci marea ta răspundere totdeauna pentru tot ceea ce creezi. Începe și tu totdeauna cu începutul începutului. Adică cu tine însuți, cu lumina care trebuie să se facă în tine. Începe cu ceea ce a făcut și Dumnezeu în cel dintâi rând, adică fă lumină! Cheamă lumina, primește-L pe Hristos în tine, căci El este lumina sufletului tău. Și lasă-L să despartă acolo în adâncul ființei tale lumina de întuneric și apele de uscat. Să facă rânduială în propria ta viață.

Desparte de la început apele de uscat și binele de rău, cele de sus de cele de jos, cele curate de cele necurate. Numește-le pe fiecare după numele lor adevarat și nu le amesteca. Pentru că nimic să nu mai rămână în nedumerire și în necunoștință, adică în haos. Fă în fiecare zi tot ce faci în așa fel, ca la sfârșitul zilei să te poți uita peste tot ceea ce ai făcut și să poți vedea că toate sunt bune, așa cum a făcut și Dumnezeu (Geneza 1:31).
Caută să creezi numai gânduri înalte, numai cărți folositoare, numai fapte și exemple vrednice de urmat, caractere cinstite, copii credincioși… Numai așa te vei putea odihni bine și tu la sfârșitul fiecărei zile; și la sfârșitul tuturor ostenelilor tale să guști fericirea și mulțumirea deplină.

Tu faci lucrări dumnezeiești de creator atunci când aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atât de îndelungat înghețul apăsător al nopții și al întunericului (Geneza 1:4). Și când faci rânduială acolo unde a domnit înainte îndelungă vreme numai nelegiuirea, dezbinarea și haosul (Geneza 1:10); și când lucrezi curăție și frumusețe acolo unde nu fuseseră decât gunoaie și urâciuni. Când deschizi drumuri noi în locuri nemaicunoscute și nepătrunse până atunci, pe care oamenii să meargă spre dragoste și spre fericire (Romani 15:20-21), tu faci o muncă divină, de creator. Când creezi gânduri luminoase, cărți originale, lucrări rodnice, caractere nobile și oameni noi, tu faci o muncă dumnezeiască; când faci credincioși adevărați și suflete convertite, opere folositoare și fapte binecuvântate, da, tu faci atunci lucruri dumnezeiești, ești un creator ca Dumnezeu. În acest înțeles a fost scris: „Sunteți dumnezei“.
Nici o altă ființă din tot Universul, afară de Dumnezeu și de om, n-are o astfel de putere. Și fiindcă creezi liber, creezi adică așa cum vrei tu, cum dorești tu, cum îți alegi tu. De aceea vei și purta tu singur pe veșnicie toată răspunderea pentru tot ce ai creat. Atât față de Creatorul tău, cât și față de creaturile tale. Nu uita aceasta nici o clipită.