„... tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca și voi.” (1Petru 5:9)
Un manual audio pentru adolescenți intitulat „Bine ați venit printre oameni”, pune la dispoziție un ghid pentru depășirea anxietății și a frustrării. Ascultați:
-Bună. Îți vine greu să-ți faci prieteni sau să interacționezi cu oamenii? Te simți singur uneori? Nu ști cum să discuți cu cei din preajma ta, nici chiar cu cei din familia ta? Te simți frustrat? Trist? Furios? Sunt zile când vrei pur și simplu să fi altundeva sau chiar altcineva? Poate că tu crezi că ești singura persoană care simți acest lucru. Dar aceasta înseamnă să fi om. Așa că bun venit printre oameni.
O să învățăm câteva metode simple de relaxare pentru a calma sentimentele de frustrare și furie. Ești gata? Mai întâi, acceptă ceea ce simți. Strânge pumnul fiecărei mâini și dăi drumul. Simți diferența? În al doilea rând, găsește-ți o activitate liniștitoare care-ți distrage atenția. De exemplu, joacă-te cu jucăria preferată sau mergi pe bicicletă. Nu fi dezamăgit dacă nu te simți imediat mai bine. Durează până găsești metoda preferată. Acum numără în sens invers de la cinci, lasă relaxarea să-ți pătrundă tot corpul ca un val. Cinci, patru, trei, doi, unu... ”
Momentele negative sunt parte din viețile noastre. Cu toții avem parte de anxietăți și frustrări de tot felul. Descoperim în Biblie că și sfinții sunt uneori triști, singuri, furioși. Avraam era îngrijorat că moare fără urmași, Moise de supărare vorbește cum nu trebuie, Ilie descurajat cere să moară, Ioan Botezătorul are îndoieli. Chiar pe Fiul lui Dumnezeu Îl putem vedea îndurând neînțelegere, singurătate, respingere. Domnul și Mântuitorul nostru spunea: „în lume veți avea necazuri”. (Ioan 16:33) Cu adevărat, în lumea noastră supusă deșertăciunii, nu există om care să nu fie bătut de vânt mai devreme sau mai târziu. Nu există loc pe pământ care să nu fie învăluit de întuneric la un moment dat. Întrebarea este; când ajungi aici, cum depășești? Lumea, cum am văzut, oferă soluțiile ei, care se pot dovedi în cele din urmă apă de ploaie.
Dumnezeu oferă în Scriptură poporului Său viziune și încurajare pentru momente de dificultate. Așa se întâmplă și cu 1Petru 5, cu 9. Aici ni se vorbește despre diavolul ca și sursă a răului în viață. Cu adevărat, diavolul este sursa principală a necazurilor de pe pământ. El folosește o recuzită bogată: uneori se pezintă ca un șarpe viclean, alteori se deghizează într-un înger de lumină. Aici este descris ca un leu care răcnește, terorizând și înghițind când pe unii când pe alții. Modul de a ieși biruitori în momentele dificile nu stă în rostirea unor formule magice sau în practicarea unor exerciții de relaxare. Biruința vine de la Dumnezeu prin încrederea noastră în harul Său.
Ce înseamnă, împotriviți-vă lui (diavolului) tari în credință? Noi nu trebuie să cedăm în fața descurajărilor. Dimpotrivă, trebuie să fim fermi în credința noastră, bizuindu-ne pe harul lui Dumnezeu care a promis că ne dă putere și ne face de neclintiți. Adeseori, cum nu putem face nimic să împiedicăm vântul și noaptea, nu putem face nimic în ce privește răul care se abate asupra noastră. Dacă trebuie să facem ceva totuși în momentele negative, trebuie să continuăm să stăm în picioare. „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi”, spune Petru.
O sursă de încurajare poate fi gândul că în lupta cu răul nu ești singur. Adeseori diavolul trimite gândul descurajator, că ești singur pe lume și toate relele ți se întâmplă numai ție. Biblia spune: „și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca și voi”. Suferința este un dat al vieții de pe pămunt. Prin urmare, depășirea anxietății și frustrării, de pildă, se face rămânând încrezători în brațul Domnului. El este cu noi în ziua cea rea, ne inundă cu harul Său, pentru a trece biruitori prin toate. El face mereu cumva lucrurile să funcționeze mai departe... .