În cartea fratelui Petru Popovici,"Istoricul unor
cântări binecuvântate", autorul cărţii relatează despre această cântare, următoarele: "Cântarea aceasta a fost compusă în timpul celui de-al doilea război mondial.
Fratele Nicolae Moldoveanu și fratele Nicoară Ioan, poetul, au fost la aceeași unitate militară.
Într-o zi fratele Moldoveanu a avut inspirația și a compus melodia întîi și cuvinte model pentru prima strofă și refren, apoi a rugat pe fratele Nicoară să compună textul mai departe. Astfel, împreună au lucrat această cântare."
Din Cântările Domnului vol. 2, unde este tipărită această cântare, aflăm că textul ei a fost prelucrat ulterior de poetul Traian Dorz.
Fratele Petru Popovici mai scrie următoarele gânduri: "Dumnezeu a pus în noi gândul veșniciei (Ecl. 3:11), dar cei mai mulți nu ar vrea să moară, se tem de moarte...
Această teamă e datorită necunoașterii Cuvântului Sfânt.
Cei cu adevărat credincioşi în Hristos Domnul, nu au o asemenea teamă, ci așteaptă cu bucurie clipa părăsirii pământului, spre a intra în Patria promisă.
Ei sunt moștenitori împreună cu Domnul Isus ai gloriilor eterne.
Ești și tu moștenitor?
Ai și tu dorul acesta după veșnicie?
Ești pregătit pentru ea?"
Iată întrebări la care trebuie să putem răspunde acum afirmativ, pentru a nu veni și pentru noi, Domnul Isus ca un hoț, noaptea.
Slăvit să fie Domnul pentru gândul veșniciei pus în noi și pentru dorul după Împărăţia Lui, după El, Mirele nostru iubit!
Slăvit să fie Numele Lui și pentru această cântare!

***

1. Mi-e dor de veşnicie,
mai dor ca orişicând,
din lumea cea pustie,
aş vrea să plec curând.

R: Tânjesc de dor,
mi-e sete de-un Izvor,
de Râul cristalin,
de cerul Tău senin...
Departe-n zări
pe-a veșniciei mări,
aş vrea să vin, ISUS,
la Tine sus...

2. Nu-i liniște sub soare,
nu-i pace pe pământ,
sunt toate trecătoare,
ca norii duși de vânt.

3. Din lumea de suspine,
mă ia la Tine sus,
mi-e dor să vin la Tine,
iubitul meu ISUS!

(Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 203)