"Era în ziua de 3 februarie 1960", relata fratele Niculiță... "ziua în care mi s-a comunicat sentinţa; era chiar ziua mea de naștere. Fusesem judecat în 18 noiembrie, dar nu s-au grăbit, ci numai în 3 februarie mi-au comunicat sentința.
M-au chemat din celulă; eram la Gherla și într-un birou, acolo mi s-a comunicat sentința: 12 ani muncă silnică, confiscarea totală a averii, și 10 ani degradare civică. Atunci mi-am adus aminte de un tablou din viața de familie. Mama a avut 15 copii; n-au trăit toți, dar eu am observat cum făcea băiță la copilul cel mai mic: mama nu îl punea în apă, până nu măsura temperatura apei, și o măsura punând partea sensibilă a cotului în apă, să vadă dacă poate să pună, sau nu, copilul în apă, să nu fie prea caldă.
Atunci am zis: "Doamne, Tu nu m-ai lăsat în încercarea asta înainte s-o măsori Tu Însuţi, ci ai încercat-o dacă pot eu să sufăr sau nu, și ai văzut că pot."
Astfel, înțelegem că Dumnezeu nu îngăduie nimic în viața noastră până nu cântărește totul, până când nu stabilește cât putem noi să răbdăm și numai atât ne dă, pentru desăvârșirea noastră.
Fraților, noi, dacă suntem credincioși, nu trăim viaţa la întâmplare, ci totul este cântărit de Dumnezeu; nimic nu vine peste puterea noastră, nici un gram din greutate și nici un milimetru din lungimea suferinţei. Lucrul acesta îl înţelegem prin credinţă, dacă într-adevăr ne-am predat viaţa Lui, atunci tot ce vine, toate încercările, vedem că sunt cântărite de Dumnezeu și îngăduite de El.
După aceea m-au dus înapoi în celulă, și am spus: "Doamne, ei au spus 12 ani, dar Tu știi cât trebuie să stau în focul încercării, ca să fiu curat, cât pot eu să rabd!" În felul acesta m-am liniștit și am scris cântarea Doamne, mai 'nainte... "
Slăvit să fie Domnul!

***

1. Doamne, mai 'nainte de-a fi rău şi bine;
Mai nainte de-ale lumii temelii,
/: Ale mele zile toate-au fost în Tine,
Cu-ale lor dureri şi sfinte bucurii! :/

2. Tot ce-ai rânduit Tu-n viaţa mea să vină,
După planul Tău cel sfânt e cântărit,
/: Ca s-aducă-n mine veşnica lumină,
Cum e-n Tine veşnic, Domnul meu slăvit. :/

3. Sfântă şi-ndurată este-a Ta Lucrare,
Minte s-o-nţeleagă, nu e pe pământ,
/: Căci din întuneric pururea răsare
Soarele nădejdii mai frumos şi sfânt. :/

4. Întăreşte-mi astăzi pacea şi credinţa,
Să rămân statornic în durerea grea,
/: Că-ncercări şi chinuri ce-mi străpung fiinţa
Trec întâi prin Tine, prin Fiinţa Ta! :/

Cântările Harului, volumul 1 cântarea 13