Textul cântării este scris de fratele Ioanid, la foarte scurt timp după ce fratele Niculiţă l-a cunoscut în casa fratelui Wurmbrand, și, cu ocazia unei vizite la București, fratele Ioanid i l-a dat fratelui Niculiță, pentru a-i compune melodia.
Versurile cântării poartă pecetea desăvârşirii, evidenţiind stilul profund, matur, fără seamăn al poetului. Întreaga cântare parcă este o înșiruire de perle pe un fir de aur.
"De dragul Tău" este cheia întregii existenţe a poetului, pe toate le primește, și flori și spini, și valea și cerul, și străinii și frații, și bune și rele, și viaţa și moartea, numai de dragul Domnului, ce s-a dat ca jertfă pe Calvar.
Poezia poartă și amprenta mioritică prin versurile: "Când turme trec, purtându-și dorul, / și spune-un fluier: "sunt cu voi!"/ De dragul Tău, iubesc păstorul / ce-şi pune viaţa pentru oi!"
Conștient de valoarea poeziei, fratelui Niculiță nu i-a revenit o sarcină uşoară, știut fiind faptul că de la început, fratele Ioanid a fost foarte pretențios în ce privește melodiile pentru textele dânsului. Dar fratele Niculiță a știut să cânte şi "cu duhul" și "cu mintea", adică, a cerut inspirație Domnului, dar a și trecut totul prin filtrul cunoștinţelor muzicale de care Domnul, în înţeleapta Lui călăuzire, i-a făcut parte.
Această judecare a raţiunii, a minții, l-a făcut pe fratele Niculiţă să compună cinci melodii, fără să fie mulțumit de ele, apoi Domnul i-a dat-o pe cea care o cunoaștem noi, o "bijuterie", o melodie pe măsura textului: Melodia se armonizează foarte bine cu textul, căci dacă fratele Ioanid descrie plaiurile românești, unde-și poartă păstorul oile pentru hrană și ape, fratele Niculiţă compune o melodie stil doină.
Slăvit să fie Domnul pentru că a avut astfel de "împreună lucrători" cu El!

***

1. Ce dor frumos, ce rai ne leagă,
/: Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini. :/
/: De dragul Tău :/ mi-e viaţa dragă,
/: Că-n ea Te văd şi-n flori şi-n spini. :/

2. În crinii albi Ți-e sărutarea
/: Și-n maci văd sânge pe Calvar, :/
/: De dragul Tău :/ mi-e dragă valea
/: Și cerul fără de hotar! :/

3. În bulgări reci Te văd cum sameni
/: Și-n spini văd paşii-nsângeraţi. :/
/: De dragul Tău :/ iubesc pe oameni,
/: Azi sunt străini, mâini poate fraţi! :/

4. Când turme trec purtându-şi dorul,
/: Și spune-un fluier: "sunt cu voi!" :/
/: De dragul Tău :/ iubesc păstorul,
/: Ce-şi pune viaţa pentru oi! :/

5. În cei aleşi Îţi văd iubirea,
/: Când vin cântându-Ți psalmi în văi, :/
/: De dragul Tău :/ le sorb privirea,
/: Pe-obrajii lor sărut pe-ai Tăi. :/

6. Şi cât mi-e dat să nu-Ți văd Faţa,
/: Dorit de ceruri, ca un mag, :/
/: De dragul Tău :/ mi-e dragă viaţa,
/: Și moartea nu-i decât un prag! :/

Cântările Harului, volumul 2, cântarea 19.