Fratele Niculiță a fost în anii de după închisoare, de mai multe ori în vizită la frații din București.
În una din vizite, era cu mai mulți frați acasă la fratele Aurel Popescu și era și fratele Ioanid prezent. S-au cântat multe cântări, după care, fratele Niculiță a cântat pentru prima dată cântarea pe versurile fratelui Ioanid: "Când trandafirii înfloresc... ", iar fratele Ioanid a fost încântat de melodie și, ca de obicei, i-a mulţumit fratelui Niculiță. Atunci, fratele Niculiţă, adresându-se tuturor celor prezenţi, a spus:
"-Uite, vreau să vă cânt și eu o cântare nouă despre dragoste.
-Despre dragoste? Ce s-ar mai putea spune despre dragoste?" a întrebat fratele Ioanid.
-Nu știu, dar s-o cânt!" a mai spus fratele Niculiță!
Și a cântat "Tot mai frumoasă ești iubire."
- Totuși, se mai poate... ! a fost răspunsul fratelui Ioanid.
"- Acestei cântări nu-i lipseşte nimic" a mai adăugat același frate.
La scurt timp după această cântare, a scris și fratele Ioanid cântarea "Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare... " Și o să se mai scrie, aș adăuga eu, câtă vreme Biserica e pe pământ, și Duhul Sfânt dă daruri celor credincioși. Dragostea lui Dumnezeu este un izvor nesecat de cântare nouă, cum nouă este și manifestarea ei față de fiecare om creat de Dumnezeu. Dar chiar și o cântare scrisă de mult timp despre dragoste, nu poate fi niciodată învechită, fiindcă dragostea este mereu nouă și ea nu va pieri niciodată!
Slăvit să fie Domnul și pentru această cântare frumoasă!

***

1. Tot mai frumoasă eşti, Iubire,
din zi în zi, din ceas în ceas;
/: și dulcea ochilor privire
mai limpezită Ţi-a rămas. :/

2. Ce trecătoare-s toate, toate:
și oameni şi-aşezări şi legi!
/: - Nimic din ce-i acum, nu poate
să treacă veacurile-ntregi. :/

3. Doar Tu, Iubire, Tu ai viața
în veşnicii neprinse-n gând,
/: și tot mai tânără Ţi-e faţa,
cu cât trec vecii rând pe rând! :/

4. Tot mai frumoasă eşti Iubire,
și fiii Tăi aşa-s mereu!
/: Eu nu ştiu altă fericire,
dar ştiu că Tu eşti Dumnezeu. :/

Cântările Harului, volumul 2, cântarea 146.