Printre primele cântări ca urmare a colaborării minunate între fratele Ioanid și fratele Niculiță este și cântarea " Vreau să iubesc pe fraţii mei."
Într-o părtășie frăţească mi-a fost dat harul să aud istoricul acestui text inspirat, care m-a fermecat din copilărie, prin îndemnul la dragoste pentru toți fraţii, indiferent de creșterea lor spirituală, de confesiunea unde au primit credinţa.
Pe când fratele Ioanid frecventa Biserica Penticostală din Ferentari, București, - relata o soră care a auzit mărturia dânsului, - la începutul unei adunări, întârziind din pricina tramvaielor, nu a găsit loc decât la balcon. Un frate din biserică s-a ridicat pentru a conduce cântările în comun. Un duh de judecată a pus stăpânire pe poet, întrucât nu îl vedea vrednic pe acel frate pentru această slujbă:
"- Ăsta să conducă cântările?", a gândit fratele Ioanid.
"- Mai bine s-ar pocăi! Nu știu eu cine este el?
La scurt timp s-a ridicat alt frate și a trecut la amvon, pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu. La vederea lui, fratele Ioanid l-a judecat în gând ca și pe fratele dintâi:
" - Te știu eu și pe tine, am auzit eu câte ai făcut! Cum îndrăznești să predici Cuvântul lui Dumnezeu?"
Dar, pe când se gândea să plece sau să nu plece acasă, Duhul lui Dumnezeu l-a cercetat și l-a întrebat:
"- Cine ești tu să judeci pe robii Mei? Este treaba Mea dacă ei stau în picioare sau cad, fiindcă sunt ai Mei! Dar tu nu ai păcătuit? Tu ești fără vină înaintea Mea? Şi dacă şi tu ești păcătos, de ce osândești pe fraţii tăi, în loc să te rogi pentru ei?"
Fratele Ioanid a mărturisit că s-a pocăit de duhul de judecată, apoi a primit acest text care îndeamnă atât de minunat să iubim pe frații noștri așa cum sunt!
Slăvit să fie Domnul și pentru această cântare!

***

1. Vreau să iubesc pe frații mei
Cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
Dar să-i iubesc, dar să-i iubesc
Așa cum sunt, așa cum sunt.

R: Vreau să iubesc pe frații mei
Cu care veșnic în lumină voi fi sus,
Văzându-L pe Isus în ei,
Să-L simt cu-adevărat în mine pe Isus.

2. Vreau deopotrivă să adun
Și rodu-ntreg, și spicul frânt,
Căci și Isus mă vrea mai bun,
Dar mă iubește, dar mă iubește
Așa cum sunt, așa cum sunt.

3. Când frații mei au răni ce dor,
Să-mi fie brațul mai sfios,
Să nu apăs în rana lor,
Căci nu eu vindec, căci nu eu vindec,
Ci Hristos, Isus Hristos.

4. Noi prin Isus am fost iertaţi
Ca să iertăm şi noi oricui,
Dar dacă nu iubim pe fraţi
N-avem în noi, n-avem în noi
Iertarea Lui, iertarea Lui.

5. Şi dacă azi umblăm stingher
Şi nu avem un singur grai
De-om fi aşa şi sus în cer,
Va fi un iad, va fi un iad,
Şi nu un rai, şi nu un rai.

Cântările Harului, volumul 2, cântarea 348