La aproximativ cinci ani de la eliberarea din închisoare a fraților care au avut acest har, unul din "colegii de suferință", fratele Vasilică Moisescu, l-a vizitat pe fratele Niculiţă, cu ocazia unui "circuit" pe care-l făcea prin ţară, și, în cadrul acestei vizite, l-a întrebat cu ce se mai ocupă, ce mai scrie. Fratele Niculiţă a spus că scrie cântări și meditaţii la Cuvântul lui Dumnezeu.
Contrariat parcă, fratele Vasilică l-a întrebat:
"- Dar n-ai scris destule cântări? Nu te oprești să mai scrii?"
Fratele Niculiță i-a răspuns printr-o altă întrebare:
-"Şi ce să fac altceva, dacă mă opresc să scriu cântări?"
-"Să scrii studii!", a fost răspunsul fratelui Vasilică.
Discuţia pe această temă a încetat, iar la întoarcere din Moldova, fratele Moisescu a trecut iar pe la fratele Niculiță care l-a întâmpinat cu această cântare scrisă după discuția avută, și ca replică la acea discuție.
În cântare, se spune: "Nu-s prea multe cântări, / nu-s prea multe cântări, / să Te-nalţe, Isuse, prin lume," să aprindă iubirea în semeni, să vestească harul veșnic, să înalțe crucea slăvită,"căci în Templul veciei cel mare, / și ființe și toate-ale Tale lucrări, / vor vibra-n necurmată cântare.
La terminarea cântării, fratele Moisescu a exclamat doar, încântat:
"- Măi, măi!"
În psalmul 106, versetul 2, se spune: "Cine ar putea vesti toată lauda Lui?" Iar în psalmul 48, versetul 10, se spune: "Ca și Numele Tău, Dumnezeule, și lauda Ta răsună până la marginile pământului." Și aceste versete, și altele ca ele, dar și cântarea fratelui Niculiţă, exprimă un adevăr veșnic: niciodată nu-s prea multe cântări pentru Dumnezeu Tatăl și pentru Domnul Isus Hristos!
Slăvit să fie Domnul și pentru această cântare frumoasă!

***

1. Nu-s prea multe cântări,
Nu-s prea multe cântări,
Să Te-nalţe Isuse prin lume
/: Nici condei şi nici grai să cuprindă-n chemări
Cât de dulce şi sfânt e-al Tău Nume. :/

2. Nu-s prea multe cântări,
Nu-s prea multe cântări,
Ca s-aprindă în inimi iubirea,
/: Să le ducă curate spre-a-cerului zări,
Să primească deplin fericirea. :/

3. Nu-s prea multe cântări,
Nu-s prea multe cântări,
Despre har, adevăr şi lumină,
/: Despre-a-Tale eterne şi sfinte-ndurări
Și nădejdi ce-n curând o să vină. :/

4. Nu-s prea multe cântări,
Nu-s prea multe cântări,
Despre crucea şi jertfa-Ţi slăvită;
/: Ele-arată mai limpezi şi drepte cărări
Spre-a vieţii Cetate-nsorită. :/

5. Nu-s prea multe cântări,
Nu-s prea multe cântări! ...
Căci în Templul veciei cel mare,
/: Și fiinţe şi toate-ale Tale lucrări
Vor vibra-n necurmată cântare. :/

Cântarile Harului, volumul 3, cântarea 222.