Cântarea "Lume, negustor de rele", compusă în anul 1974, este o cântare unică, atât prin poezia de factură populară, scrisă de poetul Traian Dorz, cât și prin melodia ei:

"Lume, negustor de rele,
cum m-ai înșelat cu ele!
Mi-ai promis de toate cele
și mi-ai dat amar și jele!"

Cele promise de lume sunt "' de toate cele", sunt "mare și sare", sunt "averi de strâns", lucruri proverbiale, adânc înrădăcinate în mentalitatea poporului, dar dezamăgirea constă în a fi primit "amar şi jele"... "lacrimi amare"... "amar și plâns.
Amăgirea lumii este o experiență dureroasă a omului trezit de Duhul lui Dumnezeu, care vede că a rămas sărac și zdrobit. În ultima strofă, se spune simplu, că Dumnezeu a avut milă de "sufletul meu", Domnul "a fost bun și m-a scăpat!"
În perioada când a fost nouă cântarea, fratele Tomșa Ion din Botiza, judeţul Maramureș, l-a adus pe consăteanul Gheorghe, în vizită la fratele Niculiță.
Comuniștii îi făcuseră curte acestuia, promițându-i avantaje materiale dacă aderă la ideologia materialistă, dar actualul frate, după ce a crezut în ei, a fost înșelat și dezamăgit, ca atâția alții. Cu această experiență proaspătă, a auzit fratele Gheorghe mesajul cântării, în dialect popular, cu melodia de "jele", iar efectul a fost că s-a hotărât pe loc pentru Domnul.
Și fratele Ion, care l-a condus pe consăteanul lui la fratele Niculiţă, s-a alipit de adunarea Oastei Domnului, când avea doar vârsta de 9 ani, în urma auzirii cântării "Când Ţi-am înţeles chemarea". Ceea ce l-a fermecat, a fost, în primul rând, melodia cântării, mărturisea fratele Ion.
Slăvit să fie Domnul pentru că ne-a vorbit în graiul nostru românesc, prin cântările fratelui Niculiță!

***

1. Lume, negustor de rele,
cum m-ai înșelat cu ele!
Mi-ai promis de toate cele
și mi-ai dat amar și jele.
Mi-ai promis mare și sare
și mi-ai dat lacrimi amare;
mi-ai promis averi de strâns
și mi-ai dat amar și plâns.

2. Lume negustor de rele,
cum m-ai înșelat cu ele!
Mi-ai promis de toate cele
și mi-ai dat amar și jele.
Mi-ai promis și mi-ai promis,
dar minciună-i tot ce-ai zis;
c-ai zis până te-am crezut,
și-apoi m-ai lăsat căzut.

3. Lume, negustor de rele,
cum m-ai înșelat cu ele!
Mi-ai promis de toate cele
și mi-ai dat amar și jele.
Ai zis cât ți-am fost pe plac,
și-apoi m-ai lăsat sărac;
ai zis până m-ai mințit
și-apoi m-ai lăsat zdrobit.

4. De n-ar fi-avut Dumnezeu
milă de sufletul meu,
unde-aș fi ajuns să zac,
n-ar ști nime-n veac de veac.
Fie Domnul lăudat,
c-a fost bun și m-a scăpat;
fie Domnul preamărit,
c-a fost bun - și n-am pierit!

Cântările Harului, volumul 5, cântarea 217.