Textul cântării a fost scris de fratele Ioanid, în urma unei vizite în statul Israel, la invitaţia familiei Șmilovici, care locuia în Tel-Aviv.
Împreună cu alt frate, au aterizat în acest oraș noaptea, chiar în timp de război. Orașul era în asediu, nu circulau taxiuri, autobuze, iar din pricina acestei situații, nimeni nu era să-i aştepte. Ei nu prevăzuseră aceasta, stăteau acolo singuri și speriați.
Cineva din personalul aeroportului le-a spus că se poate ajunge la adresa ce o aveau, mai bine noaptea, fiindcă nu este departe, și noaptea nu sunt bombardament. Au plecat spre clădirea blocului unde locuia fratele Şmilovici, parcurgând pe jos mai multe staţii și intersecții, tot mai însingurați și speriați, în locuri complet străine pentru ei.
Au ajuns la destinaţie, au urcat scările, au găsit apartamentul, dar ora 3 dimineaţa era cea mai nepotrivită să trezească gazdele. S-au gândit că mai bine este să aștepte zorii pe casa scărilor. Dar câinele gazdei i-a simțit la ușă, și, deodată aud pași, și cineva deschide ușa larg!
În chenarul ușii era chiar fratele Şmilovici! Ce mare bucurie au avut, ca în acea stare, când erau pregătiţi să aștepte încă mult timp la ușă, să fie primiţi în casă cu atâta dragoste, chiar atunci!
Această primire cu iubire, cu căldură, cu "un rai într-o privire", care dăruiește "o primăvară inimii înfrigurate", i-a dat prilej fratelui Ioanid să descrie primirea plină de căldura dragostei pentru Domnul Isus, a fraţilor din Betania, precum și a lui Zacheu. Slăvit să fie Domnul care ne-a deschis cu iubire Cerul și face părtași Lui, pe toţi cei care Îl primesc pe El, acum!

***

1. O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire
Și-n chenarul ei de-odată vezi un rai dintr-o privire,
Când vezi două brațe-ntinse și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

2. Ațipea sub stele pale zarea pașnicei Betanii,
Când Isus bătea la ușă după crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul cum de om își leagă soarta,
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.
Nu era alt loc sub Soare mai scăldat în fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

3. Jos în Ierihon, pe uliți, prin mulțimea zgomotoasă,
Aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere
"Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!"
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de Mântuire...
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

4. Dar la inima ta rece stă de mult Isus și bate.
Ca să plece nu se-ndură, ca s-o frângă nu se poate.
O trezește-te și vino, trage repede zăvorul,
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus, Mântuitorul,
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

Cântările Harului, volumul 6, cântarea 103.