În zilele următoare revoluției din 22 decembrie 1989, în Sibiu și în cartierul în care locuia atunci fratele Niculiță, strada Cristian nr. 30, se trăgeau focuri de armă, întrucât în casele vecine locuiau mulți securiști.
S-a tras și în casa în care locuia familia Moldoveanu.
Pe străzi patrulau membrii ai gărzilor patriotice, care l-au observat pe fratele Niculiţă în colțul luminos de lucru, între cele două geamuri ale camerei de la stradă, și, aceștia l-au sfătuit să se retragă de la geam, ca nu cumva să fie împușcat și dânsul. Pentru moment, fratele Niculiţă a ascultat sfatul ce i s-a dat, până când, într-o dimineaţă a auzit pe un gard cântând cocoșul, ca de obicei.
Atunci, ascultând cântecul cocoșului, Domnul i-a trezit cugetul și i-a amintit că și dânsul are un singur rost pe lume: să laude pe Domnul și în zile bune, și în zile rele, iar grija pentru viaţa dânsului, s-o lase în seama Sa, care poate păzi și atunci când șuieră gloanţe în jurul nostru!
Cu tot pericolul acelei vremi, fratele Niculiță și-a reluat locul între geamuri, pe divanul pe care stătea de obicei, izbăvit de orice frică. Atunci a primit din partea Domnului cântarea " Un imn de mulțumire ", în care cu tot vuietul gloanţelor de afară, Îi mulţumește Domnului pentru harul ocrotitor.
Câteva zile mai târziu, când a încetat tragerea în Sibiu, și au început să vină din nou fraţi în vizită, au venit câţiva frați de la Galați, iar fratele Niculiță i-a invitat afară și le-a arătat urmele gloanţelor în pereţii casei în care locuia.
Mulţumiri fie aduse Domnului, care ne izbăveşte de orice frică, ca să-L slăvim prin încrederea noastră în El, şi prin cântările noastre, chiar când orânduirile omenești se clatină, prin voia Sa, El fiind Cel care schimbă vremurile și împrejurările!
Slăvit să fie Domnul!

***

1. Un imn de mulțumire,
înalț spre Tine-acum,
Părinte Sfânt, de harul
ce m-a-nsoțit pe drum!

R: /:Mulțumesc, mulțumesc!
Tată Sfânt, mulțumesc!
Tată Sfânt, Tată Sfânt, mulțumesc! :/

2. Pe culme și în vale,
oriunde am simțit,
că sunt de mâna-Ți tare,
cu milă însoțit!

3. Când am trecut prin ceață,
iar lupta se-ntețea,
simțeam cum mâna-Ți dulce
puternic mă-nsoțea!

4. Prin vuietul de-afară
și teamă-n duhul meu,
cu mâna Ta cea bună
m-ai însoțit mereu!

5. Un imn de mulțumire
și laudă în veac,
Părinte-nalț c-acestea
Sunt jertfe care-Ți plac!

Cântările Harului, volumul 10, cântarea 138