Cântarea "Trece valea cea cu plângeri" a fost compusă cu patru zile înaintea trecerii la Domnul a fratelui Niculiţă. În acea zi, fratele Niculiţă a compus două cântări, după datele care sunt pe ciornele lăsate în camera dânsului de lucru.
Îmi place să cred că cea despre care vorbim a fost penultima, întrucât cealaltă este o cântare de laudă, iar fratele Niculiță a avut mereu pe inimă să înceapă orice grupaj de cântări cu o cântare de laudă, iar acum, presimţind neputința de a mai compune, a vrut să încheie seria celor aproximativ 8.000 de cântări cu una de laudă.
Ultimii doi ani au fost marcați de tot mai multe suferințe în trup și neputinţe tot mai mari, de care fratele Niculiță nu s-a plâns familiei, însă stau mărturie multele cântări în care vorbește despre suferinţe şi nevoia de har pentru a le face față.
Cântarea duhovnicească de acum,"Trece valea cea cu plângeri", este una de excepţie, în care fratele Niculiță se destăinuiește că va pleca la Domnul, și că va lăsa în urmă "valea cea cu plângeri, / și cu spini ce fac să sângeri", nu însă fără o Speranţă și o Siguranţă care este Însuși Domnul Isus.
În trecerea prin "valea de durere" avem o Mângâiere, iar în blândul Mâine, care ne face acum cu mâna, vom fi cu Domnul! Întrebarea mea este de ce a scris fratele Niculită la plural această încredințare, de ce "trecem" și nu "trec"?
Numai pentru rimă?
Oare nu sugerează acest "trecem" faptul atât de neglijat că toţi trecem, precum și așa de apropiata venire a Domnului Isus, care e iminentă.
Și încă un gând: fratele Niculiţă nu a așezat această cântare deasupra, ci între ciorne pentru a nu fi descoperită de cei dragi, să le producă durere înainte de vreme.
Ce gingășie a dragostei pentru cei iubiți... Slăvit să fie Domnul pentru harul care l-a dat scumpului nostru frate Niculiţă, din fragedă copilărie și până în ultima zi de viaţă, potrivit cu făgăduinţele Sale! Amin!

***

1. Trece valea cea cu plângeri
și cu spini ce fac să sângeri,
dar cu o speranță vie
ce ne-așteaptă-n veșnicie!

R: Hristos e Speranța,
în El e Siguranța.
Dumnezeu ni L-a dat,
fie veșnic lăudat!

2. Trece valea de durere,
dar avem o Mângâiere!
Dumnezeu ne-o dă deplină!
Tot ce dă El e lumină!

3. Trecem! - Mult nu vom rămâne
căci ne-așteaptă blândul MÂINE!
El ne face-acum cu mâna,
și-n El fi-vom totdeauna!

Cântările Harului, volumul 18, cântarea 65.
08.07. 2007