„Domnul este tăria mea și pricina laudelor mele; El m-a mântuit... Te laud, pentru că m-ai asculta, pentru că m-ai mântuit.” (Psalmul 118:14,21)
Având în vedere natura păcătoasă și în același timp eternă a sufletului, având în vedere caracterul sfânt a lui Dumnezeu și inevitabila judecată, nimic nu este mai urgent și necesar ca și mântuirea, asigurarea salvării sufletului prin credința în Domnul Isus și pocăința față de Dumnezeu.
Petru Popovici în cartea de ilustrații „Mai multă lumină”, povestește: „Familia Iosif Mărăcine, din biserica noastră, avea vreo zece copii. Trei dinte cei mai mari, de 10-14 ani, s-au predat Domnului. Fratele cu toată familia lui erau nelipsiți de la Casa Domnului. Într-o duminică dimineața, în cele câteva minute acordate celor ce au de împărtășit ceva bisericii, fratele Mărăcine s-a ridicat și a istorisit bisericii cum într-o seară din săptămâna aceea, înainte de a merge la culcare, a trecut prin dormitorul copiilor să vadă dacă nu cumva s-au dezvelit. Când a ajuns la patul lui Sorin, un băiat de 8-9 ani, a văzut că el nu doarme și l-a întrebat încet: „Tu de ce nu dormi?” - „Nu pot!” - „Dar de ce nu poți, te doare ceva?” - „Nu, dar nu pot dormi!” - „Bine, spune-mi de ce nu poți dormi?” - „Tată, nu pot dormi fiincă eu știu că nu sunt mântuit, și dacă s-ar întâmpla să mor în noaptea aceasta, eu merg în iad. Tată, nu pot să dorm!” - „Ascultă, Sorine, vrei să fi mântuit?” - „Da, vreau!” - „Atunci coboară din pătuțul tău și hai să îngenunchem aici, să-i cerem Domnului iertare pentru păcatele tale și să te predai Lui.” Copilul a coborât imediat și a îngenuncheat. Lângă el în pat era Iosif, cu un an mai mic, care părea că doarme, dar când tata și Sorin au îngenuncheat, a coborât și el, spunând că și el vrea să se predea Domnului. Cu lacrimi de bucurie fratele Mărăcine a împărtășit aceasta bisericii.
Sorin era băiat, dar nu putea dormi, căci se știa nemântuit. Tu poți dormi? Nu uita, mântuirea este cea mai urgentă problemă, căci de ea atârnă viața de pe pământ și eternitatea.”